Tăcerea zmeilor

14 Ian

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

 

« S-a trezit vorbind » este o expresie românească de o grațioasă, dar apăsată ironie. Parcă vezi omul, trezindu-se din somn, încă neconectat la aspra realitate a deşteptării, dar care are deja ceva de spus. Apare limpede riscul ca vorbele deloc cântărite în prealabil să nu aibă rost pentru cei treji mai de mult și care au un uşor avans în logica unei posibile conversații. Primele vorbe ale celui proaspăt trezit vor avea  în cel mai bun caz legătură cu secvențele tulburi din visul care tocmai ce se pierde. Expresia ne dă de înţeles că aportul verbal produs în mod atât de precipitat ar putea să fie întru totul nefolositor. Un căscat normal, de om prost crescut are măcar, prin comparaţie, menirea de a uşura tranziţia de la somn la trezie.

Ca să nu mai spunem că, de obicei, cei care vorbesc neîntrebați – ipostază în care, prin extrapolare, putem spune că se află cei care se trezesc vorbind –  nu sunt foarte bine văzuţi în societate. Cu excepția notabilă, desigur, a celor care se trezesc vorbind la televizoare, arenele naționale ale muncii de convingere.

Să admitem însă că neajunsul epistemologic al trezitului vorbind nu este cel mai mare rău posibil. Neplăcerile se pot agrava pentru cei îşi consideră emanaţiile verbale drept contribuţii intelectuale, fără just temei.  Poporul român, prin mijloacele folclorice din dotare, vine cu un verdict aspru pentru astfel de situaţii: dacă tăceai, filosof rămâneai. Pe mine mă puteţi pune la punct,  dar  înţelepciunea populară nu o putem pune la îndoială nici eu, nici domniile voastre. Cu alte cuvinte, proverbul  pune un preț mai bun pe o tăcere promițătoare, decât pe o pălăvrăgeală compromițătoare. Sau, dacă îmi îngăduiți, vorba trece, proastele efecte rămân.

Totuşi, o concluzie încurajatoare este că toți ne putem bucura de prezumția de filosofi, dacă știm să tăcem în momentele prielnice. Vechimea zicerii se pierde în negura timpurilor, dar ea ne surprinde câteodată cu forme elocvente de actualitate și modernitate. Cum ar fi, bunăoară, sprinţara ajustare pe care cercetătorii britanici ai secolului XXII o vor descoperi în antropologia zilelor noastre: dacă tăceai, PhD[i] rămâneai.

Pricepem, aşadar, că tăcerea este o stare de bine, a cărei șansă ne este oferită tuturor. Dar, depinde de noi dacă știm să o fructificăm. Această constatare a fost scoasă din folclor și instalată în politică de către un fost președinte al Franței care, într-o conferință de presă din 17 februarie 2003, spunea despre România, Bulgaria și alte țări est-europene, la vremea când nu erau încă glorioase membre ale Uniunii Europene, ci doar niște amărâte de candidate, că au ratat ocazia de a tăcea.[ii] E-adevărat că unele au tras lecțiile cuvenite și acum tac cum se cuvine, uneori şi în negocierile cu FMI pe buget. Astăzi, ocaziile de a tăcea se prezintă mai des și, oricum, este mai bine să taci în Uniunea Europeană decât în afara acesteia.

De altfel, tăcerii i-a fost asociată odinioară și o valoare în sine, nu doar una de circumstanţă. Tăcerea e de aur[iii], s-a spus, ce-i drept, pe vremea când și monedele erau convertibile în aur. Unul dintre motivele pentru care tăcerea nu mai este chiar atât de bine cotată de contemporani este că nu vom ști niciodată cum va fluctua cursul tăcerii pe piaţa liberă. In politică, cei mai descurcăreți vor fi cei care vor opera cu dibăcie delicatele alternative democratice: când să taci la putere vs. când să vorbeşti în opoziție sau când să taci în Parlament vs. când să te trezeşti vorbind la talk-show.

Celor care nu tac după regulile artei, poporul le dă pilde concrete, pe înțelesul lor, cu tâlcuri inspirate din discreția celor care nu cuvântă (a tăcea ca peștele, a tăcea chitic), ba chiar cu trimitere la efortul unui dobitoc îndeobște gălăgios de a se adapta, la nevoie, la situații mai delicate – a tăcea ca porcul în păpușoi), ori la maniera cea mai inteligentă de a tăcea (a tăcea mâlc, a tăcea ca pământul). Alte expresii sunt proactive, relevând însemnate avantaje comparative ale tăcerii (tace și le face, tace şi le coace). Îndemnuri limpezi, nu-i vorbă, dar, vai!, nu întotdeauna urmate.

Gândurile acestea asupra tăcerii m-au pătruns în cursul evoluțiilor recente  în care lucrul bine făcut al unei tăceri măsurate a stârnit o spaimă mortală în hărmălaia zmeilor din recuzita studiourilor care ar fi putut să fie filosofi, dacă ar fi tăcut o vreme.

Şi … m-am trezit scriind …

© Petru DUMITRIU

 

[i] Philosophiae doctor, pentru curioșii neștiutori care vor fi ajuns în acest subsol.

[ii] În original: je crois qu’ils ont manqué une bonne occasion de se taire.

[iii] Mă rog, părerile sunt împărțite. Un epigramist spunea: Proverbu-acesta-i fără rost/ Când lângă tine tace-un prost.

Anunțuri

12 răspunsuri to “Tăcerea zmeilor”

  1. alniculescu 14 Ianuarie 2015 la 15:05 #

    Scaparator, ca deobicei. Sa ai un nou an, 2015, cu sanatate, sporita creativitate si noi proiecte. Al.Nic.

  2. Stela Vesa 14 Ianuarie 2015 la 16:06 #

    Interesant si cu talc! Va doresc un an bun cu sanatate si cu proiecte frumoase !SV

  3. aram 14 Ianuarie 2015 la 16:38 #

    LA MULTI ANI
    Sa ai realizari deosebite pe care sa le impartasesti cu noi prin talentul condeiului.
    Privind tacerea, sint cei ce au prea multe si destepte de spus si atunci tac….si sint cei mai multi care nu au ce spune si atunci tac…..
    Pentru moment cred ca….nu are ce spune….poate asa se face lucrul bine..?
    Tu insa te rog sa continui sa ne spui

  4. Marian Dinu 14 Ianuarie 2015 la 16:55 #

    bun articol, m-a placut.In genere, buna cuviinta colectiva include tacerile individuala la momente potrivite. Ceea ce nu s eintampla la romani. Ne caracterizeaza locvacitatea dusa in verbiaj presarat cu cuvinte si scurte taceri buruienoase, din care lipseste tâlcul. 

  5. GHEORGHE DUMITRU 14 Ianuarie 2015 la 18:39 #

    Pentru reciprocitate, „cuvinte alese” din înțelepciunea arabă: – ”Cea mai bună vorbire i-al cărei puțin de mai multul ei te scutește…”- ”Cea mai bună faptă: rostul să-ți plinească.    Cea mai bună vorbă: să te amintească.”- ”Vorba tîlcuită într-o întîlnire   semn i-al celor probi și cinstiți din fire.”- ”Mai bună-i tăcerea mîndră, chiar săracă,   decît vorba care în rușini te-mbracă.” Și multe altele, inclusiv cele cu valoare de avertisment, dar și încurajare:- ”Deseori cuvîntul   a săpat mormîntul”- ”Mintea este toată   sub limbă păstrată.”- ”Adesea cu-a limbii dulceață   izbîndește omul în viață.” Este totuși timpul de încheiere și de salut final, știind că:- ”Răbdător să fi, că orice-nceput  are și sfîrșituș său cel prevăzut.” (”Culese” din Abu Madin ibn Hamad ibn Muhammad al-Farsi, care semnează capitolul ”Darul de preț pentru cel isteț și încîntătoarele cuvinte pentru cel cu minte”, și asta Cf. GRETE TARTLER, ÎNȚELEPCIUNEA ARABĂ.., EDITURA UNIVERS, Bucurști 1988, pp. 380-386)

  6. DUMNEZEU 14 Ianuarie 2015 la 20:18 #

    Dumnezeu nu poate să-ţi răspundă decât personal şi dintr-un tufiş în flăcări… dar până atunci, în mod public, prin Dan Ioaniţescu îţi transmite felicitări! Şi un text care o să-ţi invadeze puţin spaţiul comentariilor dar care. speră că te va amuza, tot atât de mult cât s-a amuzat şi El.

    • DUMNEZEU 14 Ianuarie 2015 la 20:30 #

      Şi virgulă unde trebuia…

      Cioclu Mic şi joc de glezne!

      Te naşti… De ce? C-aşa a vrut Cioclu Mare. De ce? Cioclu Mare nu răspunde. Cioclu Mic cântă, te bagă într-un cazan cu apă şi scoate dracii din tine şi pune îngeri în locul lor. Cioclu Mic mulţumeşte pentru toate Cioclului Mare şi îţi ia banii. Nu ţie, ci părinţilor tăi. Cioclu Mare nu zice nimic. Creşti. Intră dracii în tine şi-L întrebi pe Cioclu Mare: cine sunt, de unde vin, încotro mă îndrept? Cioclu Mare nu zice nimic. Cioclu Mic te spovedeşte, scoate iar dracii din tine, cântă, te împărtăşeşte şi îţi ia banii. Cioclu Mare nu zice nimic.

      Te-nsori. Cioclu Mic cântă şi îţi spune ce-i place Cioclului Mare să faci tu cu nevasta ta, iar ei îi spune c-a zis Cioclu Mare să stea în banca ei. Cioclu Mic îi mulţumeşte Cioclului Mare pentru atenţie şi îţi ia banii. Cioclu Mare nu zice nimic.
      Ai necazuri. Cioclu Mare nu zice nimic. Pierzi serviciul şi te rogi la Cioclu Mare să-ţi găsească repede altul. Cioclu Mare nu zice nimic. Te duci la Cioclu Mic şi îi faci o cerere scrisă pentru Cioclu Mare şi îl rogi să facă lobby pentru tine. Cioclu Mic ia hârtia şi îţi ia şi banii. Cioclu Mare nu zice nimic. Nevestei tale i se brehăne c-a zis Cioclu Mic c-a spus Cioclu Mare să stea în banca ei şi te părăseşte. Cioclu Mare nu zice nimic. Cioclule Mare, cum permiţi una ca asta? Cioclu Mare nu zice nimic. Cioclu Mic cântă. Pierzi apartamentul la partaj şi ajungi în stradă. Ţi-e foame. Cioclul Mic cântă. Cioclu Mare nu zice nimic.

      Te-mbolnăveşti. Ţi-e frică. Te rogi la Cioclu Mare să te facă bine. Cioclu Mare nu zice nimic. Cioclu Mic şi-a făcut vilă şi şi-a luat limuzină. Cioclu Mare nu zice nimic. Mai faci o hârtie scrisă şi i-o dai Cioclului Mic ca să pună o vorbă meşteşugită pentru tine la Cioclu Mare. Cioclu Mic îţi ia hârtia şi banii. Aştepţi un răspuns. Cioclu Mic cântă. Cioclu Mare nu zice nimic. Te îmbolnăveşti şi mai rău. Îi spui Cioclului Mare că-L iubeşti şi că ai mari aşteptări de la El. Cioclu Mare nu zice nimic. De ce nu te mai faci bine? C-aşa a vrut Cioclu Mare. Cum aşa!? Dai fuga cu cererea la Cioclu Mic. Cioclu Mic îţi ia hârtia şi banii. De ce? C-aşa a vrut Cioclu Mare. De ce Cioclule Mare, de ce? Cioclu Mare nu răspunde. Cioclu Mic scoate încă o dată dracii din tine şi îţi ia banii de medicamente. Cioclu Mare nu zice nimic.

      Mori. Cioclu Mic cântă la capul tău cântece de slavă pentru Cioclu Mare. Tu nu auzi pentru că eşti mort. Cioclu Mic te duce la groapă şi ia banii de la rudele tale. Cioclu Mare nu zice nimic. Moare şi Cioclu Mic şi e-ngropat lângă tine. Şi ca să vezi, Cioclu Mare nu zice nimic.

      • Mihaela B. 16 Ianuarie 2015 la 6:30 #

        …..moare și cioclu mic și e îngropat lângă tine,acum vă cântă un alt cioclu mic, cică dedicații de la cioclu mare care în continuare tace.
        Valorează mult tăcerea,când taci și faci,nebănuind asta! 🙂

    • Petru Dumitriu 15 Ianuarie 2015 la 16:50 #

      De unde se vede că Dumnezeul nostru are umor, nu ca alții …

  7. iON C. POPESCU 18 Ianuarie 2015 la 8:54 #

    P.D. te-ai trezit scriind bine, intelept, cu tâlc,
    Felicitari !!! Keep writing !!!
    Un bun prilej de a ne aminti ca :
    Tacerea are glasurile ei de intelepciune ( Nicolae Iorga)
    Unii tac din intelepciune, altii tac din prostie; oricum tacerea lor vorbeste (Dimitrie Cantemir)
    Tacerea inseamna uneori putere si profunzime (Victor Hugo)
    E mai bine sa taci sa sa fii luat de prost,decat sa vorbesti si sa confirmi ca esti ( Abraham Lincoln)
    Tacerea intra in noua parti din zece in intelepciune ( Honore de Balzac)

  8. george tzipoia 21 Ianuarie 2015 la 7:23 #

    Tacand pana acum, am vrut sa ne dam filosofi, dar nemaiputand sa rezistam in aceasta postura, va felicitam din toata inima, si de data aceasta, pentru interpretarea spirituala cu care ne-ati obisnuit.

    Victoria & George

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: