Dag Hammarskjöld: A United Nations legend. The rest is poetry.

Dag Hammarskjöld outside the UN building (1953). By UN/DPI [Attribution]

At present, with a bit of effort, the media can fabricate ephemeral legends daily. But the genuine legends are those that outlast the tests of time and the winds of history.

In the United Nations few legends remain despite the hard work done by the organisation and some of its servants in its 68 years of existence. One such legend is Dag Hammarskjöld, the second Secretary-General of the United Nations.

He is credited, together with the Canadian Lester Pearson, for the first major institutional innovation outside the stricto sensu provisions of the UN Charter: the peacekeeping operations. Despite the straightjacket provided by the Charter for the Secretary-General [1], he proved strong leadership and took initiative in various crises related to the Suez Canal, Korea, and Rhodesia, or against apartheid in South Africa. The proactive, determined policy of Dag Hammarskjöld on Congo attracted fierce opposition from the Soviet Union. Both he, as an individual, and the institution of the Secretary-General, were targets of Soviet criticism.

They laid the blame on him.
He didn’t know what it was,
But he confessed it.

The Soviet government went as far as to propose that the whole structure of the Secretariat and of the Secretary-General be changed into a Troika formula: one representative from the West, one from the communist group, and one from the non-aligned countries. If it were not for his tragic death in 1961, Dag Hammarskjöld might have followed the fate of his predecessor, Trygve Lie, who was forced by the same Soviet Union to resign before the end of his term in office.

Like the bee, we distil poison from honey for our self-defence. What happens to the bee if it uses its sting is well known.

Certainly, his death on duty, on 18 September 1961, en route to cease-fire negotiations, contributed to his aureole as a legendary Secretary-General. And, as if this was not enough, his personal diary was found in his New York home after his death. It contained personal reflections on life, nature, faith, and fate, as well as poetry in many forms, including haiku and elegies. They were compiled in 1963, and subsequently translated into English [2].

Curiously enough, although Dag Hammarskjöld added notes in his diary throughout his entire career as Secretary-General, there is no single direct reference to his work.

Let them keep
All the petty secrets
They have guarded so anxiously.

Indeed, this additional touch of mystery incites the reader of his diary to find allusions and premonitions. It is what I did. All the associations with the insertions in italics have nothing to do with the intentions of Dag Hammarskjöld. They are the fruit of my imagination and improvisation. One such connection is inevitable:

Do not seek death. Death will find you. But seek the road which makes death a fulfilment.

Some of his thoughts were quite paradoxical for a man who became Secretary-General of the United Nations:

It is more noble to give yourself completely to one individual than to labour diligently for the salvation of the masses.

or

What must come to pass should come to pass. Within the limits of that must, therefore, you are invulnerable.

Another one contradicts the very life of Dag Hammarskjöld:

Time goes by: reputation increases, ability declines.

After all, this strange combination of his individual spirituality and his job as Secretary-General makes Dag Hammarskjöld a distinctive personality among other mandate holders, including all his successors who wrote their memoirs.

©Petru Dumitriu

This article was initially posted at http://www.diplomacy.edu

___________________________________________

[1] United Nations Charter, Article 97: ‘He shall be the chief administrative officer of the Organization.’
[2] Dag Hammarskjöld (1964). Markings. London: Faber and Faber. All citations in italics come from Markings.

Publicitate

Cine mai e pe lume sănătos ?

Chiar așa bine educați și informați cum sunteți, am vaga bănuială că totuși v-a scăpat o știre importantă[i] privind declinul cumințeniei: s-ar părea că tot mai mulți nebuni umblă liberi!

Sigur, poate că veți fi observat acest lucru cu ochiul liber, dar noi avem o abordare – din nou – științifică, nu judecăm după ureche ca în politică și talk-show-uri. Că doar n-am înebunit cu toții!

De data asta nu este vorba de clasicii cercetători britanici, ci de Asociația Americană de Psihiatrie. Trebuie să prezumăm din start că membrii acestei asociații sunt sănătoși la cap. Au cercetat ei ce-au cercetat și au decis că este păcat ca numărul țicniților să rămână constant, în vreme ce populația lumii crește în proporții maltusiene, determinate de calitatea tot mai bună a filmelor erotice.

Așa că, în viitorul program de guvernare al psihiatrilor americani, numitul DSM-5[ii], care va apărea în mai anul acesta, numărul celor considerați că au luat-o razna va crește cu mai multe milioane, dupa cum am aflat. Este de așteptat ca această clasificare să fie îmbrătișată de toată lumea, așa cum s-a procedat și în cazul altor produse foarte cunoscute provenind de peste ocean (porumb, sifilis, cartofi, drone, roșii, trupe de ocupație și alte minunății).

Cine fără de grijă-n zori se scoală?

La auzul acestei vești am putea încerca, pe bună dreptate, un sentiment de neliniște. Dar eu zic că, în principiu, nu ar strica puțină orânduială în modul în care ne vom adresa semenilor, într-un viitor al omenirii luminos dar apropiat, cu gingașele calificative de scrântiți, zăluzi, capii, bezmetici, smintiți, țăcăniți și altele asemenea. De ce să nu-i credem pe medicii care ne împart frumos, pe criterii științifice, ca pe oameni de treabă, dar care:

a)      și-au pierdut mințile de tot;

b)      nu sunt în toate mințile, dar orișicât le-au mai rămas câteva;

c)      doar o fac pe nebunii (mai enervanți decât toți ceilalți la un loc, trebuie să recunoaștem).

P.S. Se înțelege că noi, cei de față, suntem excluși.

În acest veac de sus și până jos,

Nu-i vorbă însă, dracul nu face mănăstiri. Se pare că practicii practicieni ai psihiatriei înmulțesc numărul de deranjați mintal nu neapărat pe bază de frequently asked questions (de genul: ce mai faci, măi Napoleon?). Pur și simplu, distinșii psihiatri americani vor introduce în listele lor mai mulți actuali sănătoși pe post de viitori bolnavi și vor întoarce din condei unele definiții, astfel încât tulburările să-și deschidă larg porțile la cât mai mult popor.

Gurile rele, care se opun progresului, obiectează că, de fapt, prin umflarea cu pompa terminologică a tulburărilor se extind piețele de desfacere ale serviciilor psihiatrice și medicamentelor de specialitate, deja excesiv de abundente. Modificarea definiției unor tulburări servește, cu discreție și comision, campanii de marketing ale industriilor farmaceutice, spune un cârtitor. Autorizarea publicității pentru parșivele medicamente, spune alt cârtitor, sporește artificial pofta de cumpărare de calmante.

Un mic detaliu însoțitor, în SUA piața neurolepticelor bate spre 16 miliarde dolari pe an, iar cea a antidepresivelor trece de 11 miliarde de dolari. Dai un ban, dar stai în față la farmacii. Ce, te pui cu nebunii?

Lumea se-mparte-doctori și în boală. [iii]

În fine, cârtitorii constată că lărgirea cercului de oameni etichetați de DSM-5 drept zănateci va duce la “medicalizarea” stresului, grijilor și decepțiilor. Chiar dacă Dumnezeu nu ne va lua toate mințile, farmaciile ne vor lua toți banii cheltuiți la nervi.

DSM-5 va fi o profeție care se împlinește singură. Cu alte cuvinte, tipii care până în mai 2013 erau doar mai supărați, fiecare cu păsărica lui, după data fatidică a punerii în vânzare a noului catalog de deranjamente, vor figura în statistici ca având nevoie de reparații la mansardă.

Loviturilor pecuniare li se va adăuga stigmatizarea care va rânji perfidă în spatele diagnosticului. In chip de mângâiere, totuși, la lansarea manualului va participa nimeni altul decât Bill Clinton.

Ce-o căuta el acolo, că psihiatru nu-i, dus cu pluta nu-i și nici Monica Lewinski nu-i? Eu unul simt deja o vâjâială la scăfârlie.

Are careva o pastilă la îndemână?

© Petru Dumitriu

---

[i] Lucia Sillig, Bataille aux frontières de la santé mentale, Le Temps, 20 novembre 2012.

[ii] Dignostic and Statistic Manual of Mental Disorders (Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale), DSM-5.

[iii] Mari pișicheri sunteți, ați recunoscut deja poetul și catrenul pe care eu l-am citat din memorie!