Daniela Făiniș – Arlechin IV
Muzica fără clasă
1. Eurovision, în varianta sa actuală, de muzică de larg consum, nu mă mai interesează de mult. Ceea ce vă recomand respectuos și dvs. ! Unde este distincția de odinioară, finețea, preocuparea pentru linia melodică, într-un cuvânt: clasa? De altfel, calitatea artistică nu mai este o preocupare pentru Eurovision, care a coborât în subsolurile unui populism muzical pe versuri scrise de interese comerciale. Deplâng dispariția unei muzici care urca pe podiumuri în virtutea clasei lăsând loc alteia care triumfă datorită masei.
Mai nou, s-ar părea, criteriile politice de circumstanță fac ca muzica să devină un simplu pretext. Toată lumea știa că Ucraina va câștiga, încă dinainte de începerea „procedurilor”. Acum, în logica naivilor care credeau că Eurovision este un eveniment muzical și nu o arenă de propagandă, ar trebui să mă plâng și eu de intruziunea jenantă a politicii și geostrategiilor de duzină.
Ca tot românul imparțial, o s-o fac, dar nu chiar acum. O să-mi amân indignarea față de intruziunea politicii pentru o leacă mai târziu. După ce termin ce am de spus.
Muzica fără frontiere
2. Păi, dacă tot facem politică pe muzică, profit de ocazie să vă propun o lectură a formidabilei prezențe la Eurovision a formației moldovene Zdub și Zdob, însoțiță de simpaticii acordeoniști Advahov.
„Trenulețul” Chișinău – Bucureşti este o memorabilă declarație politică propusă într-o formă inteligentă și frumoasă prin dinamismul ei irezistibil, veselia tonifiantă, umorul subtil și buna dispoziție autentică. Melodia este un amestec superb de rock și folclor, combinație pe care artiștii și-o asumă curajos, pentru a demonstra cum poate modernitatea să capete noblețe și forță hrănindu-se din tradiție și din melosul popular.[1]
Mai presus de toate, atenție mare la versurile geniale ale piesei care transmit un mesaj politic mai convingător și mai adevărat decât toate discursurile ipocrite pe care le-am auzit pe tema unirii Moldovei cu țara.
Merge trenul, parcă zboară
Dintr-o țară-n altă țară.
Merge, nu poate pricepe:
Care țară, unde-ncepe?
Țară veche, țară nouă,
Parcă-i una, parcă-s două,
Ba aparte, ba-mpreună,
Parcă-s două, parcă-i una.
Și-ntr-o țară și-n cealaltă
Joacă hora laolaltă.
Și în fiecare țară
Face farmece vioara.
Când ajunge trenu-n gară
Parcă n-a ieșit din țară.
Parcă a mers fără să iasă
De acasă pân-acasă.
Ascultați 5 minute și câștigați un zâmbet de 10!
Sunt vesel și mândru că românii de dincolo de Prut mă consideră frate[1].
În vremea asta, România participa și ea la Eurovision cu o pastișă de muzică de cabaret, autentic multinațională, în care numitul “wrs” cântă în limba engleză, dar rezumă nimicul rezultat într-o altă limbă care aduce a spaniolă: „Llámame, hola mi bebébé”. Nici mai mult, nici mai puțin!
A obosit țara asta, a noastră, nici de cântat nu mai știe!
© Petru Dumitriu
[1] Iar acum, dacă ați apucat să vedeți filmulețul, mă pot indigna și eu de politica asta care se bagă peste tot. Eu sper ca trenulețul să intre în folclor acolo unde politica nu are acces.
[1] Comparați explozia de entuziasm și vitalitate pe care o transportă trenulețul moldovenesc cu manelele ridicole cu care se delectează o parte mult prea mare a mahalalelor culturale în care locuiește publicul român. Sau cu lamentațiile și scâncetele pe o jumătate de octavă ale unor voci contemporane pe care le “promovează” Radio România Actualități, despre care marele Tudor Gheorghe spunea tandru: ”Mă irită la ora actuală toată muzica asta, care am impresia că e același cântec. Fetițele astea care cântă acum se mâțăie parcă sunt bolnave.”
LUMEA PRIVITĂ CU BUNĂVOINŢĂ 
Foarte obiectiv și realist articolul și, da, plin de dezamăgire. „Suntem oare un neam stricat”?
EXCELENTA,
VII MULTUMIRI SI CALDE FELICITARI !
V.T.
multumesc frumos. Ma bucura comentariul. Urmand sa ating in acest an 74 de ani de viata, mi-am dramuit consumul de timp de ceva ani – de ani de zile nu privesc TV, nu citesc ziare (imi iau stirile pe varii site-uri si aprofundez ce me intereseaza). Drept care am „castigat” cam doua ore zilnic. Nu stiu daca le si folosesc eficient, dar asta este alta chestiune. Desi ma stradui sa citesc cat pot de mult in economie, finante, istorie, sociologie. De ce ? Ca asa imi place. Din motivele de mai sus, habar nu am ce inseamna eurovision, nu stiu ce s-a intamplata colo… si nici nu simt nevoia sa ma informez. Formatia din R. Moldova pe care o mentionezi – o tin minte de cand cu melodia de succes si care mi-a placut mult „Dragostea din tei”. Altfel, ma bucura ca ei simt romaneste… Si repet, comentariul tau mi-a placut… Cu maxima amicalitate !
Marian
Trenulețul Chișinău-București ar trebui să fie un imn comun, pe care să îl cântăm atunci când ne este dor de ei, de noi. Suntem împreună, într-un fel sau altul, și asta contează. Și cred că avem multe de învățat de la românii de dincolo de Prut.
Trenulețul Chișinău-București ar trebui să fie un imn comun, pe care să îl cântăm atunci când ne este dor de ei, de noi. Suntem împreună, într-un fel sau altul, și asta contează. Și cred că avem multe de învățat de la românii de dincolo de Prut.
Da, așa este! Avem de învățat multe de la românii de peste Prut. Am remarcat prezența lor în organizații internaționale, în poziții surprinzătoare, peste nivelul României, deși suntem mai de mult în respectivele organizații. Si mai este și limba română pe care au pastrat-o într-o formă dulce, bogată și atrăgătoare. Degeaba ironizează unii accentul. Limba vorbită de este o limbă clasică, a lui Sadoveanu și Eminescu, care a suferit de izolare și opresiune. Limba vorbită de noi astăzi în România este deja alterată, săracă și contaminată de barbarisme.