Meditații asupra fricii

6 apr.



Ce lucru mare e prudența!
Ce importantă e experiența!
Medita un șoarece.
Și-l înțeleg, deoarece
Întreaga morală asupra fricii
O făcea din burta pisicii.

Aurel Baranga

Precum șoarecele din fabulă, în burta imobilului în care m-am ascuns, meditez și eu, în lipsa unei ocupații mai folositoare în duminica asta, în toate celelalte privințe agreabilă, daca n-ar fi fost molima. Aș fi putut să ies să plimb un câine pentru modestele, dar constantele lui trebuințe mai puțin metafizice, recunoscute ca stări de urgență. Dar nu am câine. Ce bine mi-ar fi prins unul și libertatea de expresie pe care o procură!


“ Les hommes redoutent jusqu’à l’air qu’ils respirent.
Ils ont peur des défunts, des vivants et d’eux-mêmes…”
(Mărturie a unui călugăr portughez
despre epidemia de ciumă de la Marsilia, din 1720)


Meditând așa, cu insuficientele mele puteri, m-a dus gândul la cartea istoricului francez Jean Delumeau, La peur en Occident, XIVe – XVIIIe siècles, tradusă și în limba română în 1986[i]. Când am răsfoit-o atunci, am făcut-o cu oarecare detașare. Deh, frica era la ei acolo, în Occident. Noi ne dezbăraserăm, chipurile, de ignoranța și spaimele medievale. Avansam, imperceptibil ce-i drept, spre viitorul luminos al omenirii.

Acum, că am ajuns în viitor și ne-am mutat cu totul în Occident, avem și noi dreptul să ne speriem de boală ca orice european în cuget și-n simțiri.

Vorbea Delumeau de o “frică fără vârstă, frica eternă, care este proprie numai omului”, pentru că, spre deosebire de animale, omul “își anticipează moartea”. Ca prostul!

Da, oamenii se temeau și de aerul pe care îl respirau. Le era frică de morți, de vii și de ei înșiși. Vi se pare ceva cunoscut? Nu cumva, în secolul XXI, trăim groaza molimei, la fel ca în Evul mediu? Aceleași angoase surde, egoisme absurde, suspiciuni și stigmatizări iraționale! Același apetit pentru zvonuri și profeți iresponsabili!


Și vine primăvara ca o boare,
un fel de ciumă și vărsat de verde,
care ne amețește și ne pierde,
care ne culcă și apoi ne scoală.

Adrian Păunescu

Mă uit la primăvara ostentativă din jur, care nu pare a se sinchisi de coronavirus și îmi face în ciudă. E o hărmălaie de păsări de parcă ar fi fost convocate la concertul în luncă al lui Alecsandri! Văd unele pe care nu le-am mai văzut vreodată pe-aici și nu le știu pe nume, altfel decât la grămadă, din versurile poetului: “mierle vii, șuierătoare, cucul plin de îngâmfare, gaița ce imitează orice sunete bizare, stigleți, presuri, măcălendri ce prin tufe se alungă, și duioase turturele cu dor mult, cu jale lungă” etc. Aș putea jura că sunt tot cele din poeziile copilăriei. Pasămite, naturii nu îi este frică de virus. Doar de oameni, cea mai agresivă dintre speciile pe care ea însăși le-a creat!

Mama natură, ea, rămâne impasibilă la teroarea impusă de invizibilul virus, pe care ni-l arată totuși ecranele ca fiind bine conturat și frumos colorat. Rămâne ca armatele și grănicerii să țină calea arătosului ucigaș.

Tot ce definim astăzi drept imoral
a fost considerat cândva, undeva, moral.

Friedrich Nietzsche

Până la vremea molimei, am crezut și eu că noi suntem chemați să salvăm planeta, care așteaptă disperată ajutorul nostru pentru a supraviețui, în loc să îi ridicăm temperatura și să îi spurcăm aerul. Încep să înțeleg că natura se va descurca și fără noi, cum de altfel a mai făcut-o timp de milioane de ani înainte de apariția noastră.

Noi, nu ea, suntem creaturile amenințate de dispariție pentru a fi înlocuite de o specie mai bună și mai dreaptă. Natura va supraviețui catastrofelor pe care le vom provoca. Maimuțele însă, cu tot respectul, ar trebui să rămână în copaci, ca nu cumva să ajungem la același deznodămant.

 

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,

Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;

Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi

Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;

Mihai Eminescu

Acum că ne-am luat o pauză în evoluție, poate vom găsi și un vaccin împotriva epidemiei de aroganță de care suferim de mult mai multă vreme.

Știam tot! Știam cum s-a creat Universul, ce mânca omul de Neanderthal, cum se intră în găurile negre din Cosmos, ce face Dumnezeu când nu are timp de noi.

Făceam tot! Excursii pe Marte, inteligență artificială, rachete intercontinentale, războiul stelelor, depozite de deșeuri spatiale pe orbitele geostaționare, drone, mașini fără șoferi și nici pasageri, copii în eprubetă!

Un delir tehnologic și o goană nebună spre nevoi pe care nu le avem. Nimeni nu era mai tare ca noi în Universul fără margini care încapea în degetul nostru cel mic cu care batem telefonul! Doar că a venit virusul ăsta obraznic să ne umple de un ridicol rușinos, dacă nu ar fi tragic.

Unde sunt acum toți corifeii triumfului rasei umane? Putem distruge întreaga faună planetară, de la albine la păsări cântătoare, de la arici la elefanți, de la protozoare la balene, dar avem probleme cu un mărunțel de microb, căruia nu-i putem veni de hac nici cu scutul de la Deveselu!

Dușmanul cel mic ne dă o lecție pe care nu ar trebui s-o uităm când ne vom recăpăta o parte din libertate și ne vom fi uitat frica. Măcar atâta minte să avem la urmă, cât șoarecele lui Aurel Baranga.

© Petru Dumitriu


[i] Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată. Editura Meridiane, colecția Biblioteca de artă, București 1986.

13 răspunsuri sa “Meditații asupra fricii”

  1. mariandinu 6 aprilie 2020 la 22:38 #

    Petru, incitante cugetari. Apte pentru a ne indemna la reflectie, la echilibru, de care ducem lipsa de atata timp.  Eu nu ma inscriu pe rubrica de „comentarii” dintr-o sechela profesionala dobandita si de care nu ma dezbar nici azi. Si nu din motive de teama – la varsta asta de ce mi-ar mai fi teama ? In principal, dintr-o discretie care este pe cale sa imi intre in gene. Mai ales cand comunitatea umana prolifereaza in analisti, prezicatori, dascali etc.  Altfel, urmaresc si eu ca atatia altii ce se intampla, tu de la Geneva (sau cel putin asa presupun), eu de langa New York, din un orasel la o juma` de ceas cu autobuzul pana la New York, ce este pe celalalt mal al fluviului Hudson.Si incerc sa imi continui volumasul scheletic de stihuri ce l-am publicat (pe speze proprie in 2018 in tara), sub titlul de „Stangacii sentimentale”. Si sunt in apt in blocul in care locuiesc la etajul 19 cu sotia si fiica cea mica si din care nu am iesit deja de o luna. Lumea se reseteaza din temelii, va trebui sa identificam o noua paradigma de viata, socializare etc. Sper sa trecem cu bine prin criza. Si cand voi veni la Geneva te voi cauta, anuntandu-te din timp. Cu aceeasi amicalitate, Marian

  2. Nicolae Mares 7 aprilie 2020 la 9:12 #

    SINCERE ȘI CORDIALE FELICITĂRI! AI UN VERB FOARTE BINE STRUNIT, CARE MĂ FACE SĂ CRED CĂ AI AVEA MULTE, MULT MAI MULT DE SPUS. CU DRAGOSTE ȘI SINCERĂ PREȚUIRE. NM

  3. Valeriu Tudor 7 aprilie 2020 la 9:47 #

    Excelenta,

    Calde felicitari !

    V. Tudor

  4. Petru Negoescu 7 aprilie 2020 la 11:03 #

    Va multumesc pentru efortul de a ne pastra umanitatea (macar unii dintre noi!).

  5. Mirela 7 aprilie 2020 la 12:21 #

    Ca de obicei, meditațiile dumneavoastră ne pun și pe noi pe gânduri 🙂
    Lumea trebuie să se primenească, Criza aceasta ne-a arătat-o clar. Se spune că din orice criză învățăm, evoluăm, îmbunătățim câte ceva. Așa credeam și eu, la începutul pandemiei, dar, nu știu de ce, speranțele acestea scad pe zi ce trece și mi-e teamă că, după ce trece, ne vom năpusti cu și mai multă furie asupra planetei și asupra noastră. Sper să mă înșel! Mi-ar plăcea ca lumea să devină așa cum crede Li Edelkoort (https://www.businessoffashion.com/articles/podcasts/the-bof-podcast-li-edelkoort-on-how-covid-19-is-ushering-in-the-age-of-the-amateur).
    Apropo de frici…da, suntem toți speriați, mai mult sau mai puțin. Dar îi admir mult pe cei care se ridică deasupra vremurilor și, în ciuda fricii, acționează creativ, cu gândul la viitor.

    • Petru Dumitriu 7 aprilie 2020 la 20:57 #

      Asa este, Mirela, trebuie sa ne temperam optimismul si sa nu ne mintim: nu suntem politicieni! Nu mi-au placut niciodata profetii si nici tratamentul tolerant pe care li-l aplicam: niciodata nu verificam profetiile la termen. Ne surexcitam doar cand le auzim prima data. Dar o sa retin aceasta profetie Edelkoort pentru re-examinare anul viitor. Sau asta nu e exemplu de optimism bine temperat?

  6. George Tzipoia 7 aprilie 2020 la 13:41 #

    Ca de obicei, dle Dumitriu, ne-ati incantat încă odata, cu bunăvoința dvoastră de a privi lumea!!!!
    Iata si George Tzipoia, parcă anticipand situatia ciudată in care ne aflăm, a scris in 2014 in prefata cartii sale de amintiri „Acasă in lumea umbrelor noastre” (care speram sa apara la ICR, anul acesta), urmatoarele:
    …..Ce bine si usor se dispensează planeta de noi toți, laolaltă, iar umanitatea, la randul ei, de fiecare dintre noi, ca si cand nu am fi existat niciodata……
    Va uram zile frumoase de primăvară si va rugam salutati Geneva, din Bucurestii in care suntem ostatici!!!!

    • Petru Dumitriu 7 aprilie 2020 la 20:42 #

      Imi pare bine sa aud de dvs. dar mi se rupe inima sa nu va stiu acum ostatec la Evires, unde primavara este paradisiaca zilele astea! O sa ma intorc si eu acasa anul viitor si sper sa mai gasesc cartea dvs.

  7. Maria Dobrescu 7 aprilie 2020 la 19:17 #

    Bună ziua!
    Vă multumesc pentru frumosul dvs. articol. Frica este un instinct, un sentiment aflat in bagajul nostru genetic a priori. Este o cale de a lua contact cu pericolul și a-i conștientiza și măsura potența. Așa a fost încă din vremea pesterilor. Frica ne determină să nu fim impasibili și fatalisti ca in Miorița. Toate aceste dezastre naturale, toate aceste nenorociri au lăsat în urma lor milioane de morți, dar și capodopere in literatură. Ciuma a lui Camus, Muntele vrăjit a lui Thomas Mann, Rinocerii lui E.Ionescu, piesele lui Shakespare (unele) amintesc de episoade nefericite din istorie. Iar in zilele noastre, ca o sfidare a ucigașului nevăzut, au apărut mii de glume, bancuri, caricaturi, dar și poveşti extrem de dureroase care zugrăvesc pentru posteritate aceste vremuri. Ne este frică. Pentru că asasinul e parșiv, este un diavol, o arătare-nearătare venită parcă din Iad. Mama ne spunea cândva că Necuratul (îi zicea ea) nu trebuie numit ca să nu vină la tine. Și, pot să vă spun, sub jurământ, că mama mea ar putea fi listată în Guinness Book pentru că nu i-a spus niciodată, niciodată pe nume diavolului. Lumea nu va mai fi, așa cum spuneați și dvs., cea pe care am trăit-o până acum. Toată tehnologizarea ne-a schimbat psihologia, perspectiva din care judecăm lumea, istoria. Sper ca valorile si princiipile antichității grecești si romane să traverseze nealterate, nespurcate si acest secol.

    Am vorbit cam mult, dar nu am vorbit demult cu dvs. Îmi cer iertare.

    Vă doresc multă, multă sănătate, liniște și bucurie alături de familie, de cei dragi.
    Cu prețuire,
    Maria Dobrescu

    • Petru Dumitriu 7 aprilie 2020 la 20:47 #

      Multumesc, doamna Dobrescu! Reflectiile dvs. imi fac mare placere mie si textelor mele, ca sa zic asa, care se simt onorate de vizitele penei dvs. Sa speram ca vom iesi mai buni din incercarea asta, desi …..

  8. Niculae Spiroiu 19 aprilie 2020 la 16:39 #

    Felicitări, Petru dragă, pentru acest adevăr!

  9. Mihai Criste 4 octombrie 2020 la 9:57 #

    Ați făcut o frumoasa pledoarie sau cugetare asupra condiției umane in contextul molimei. Intr-adevar, omul modern – despre care zicea Octavian Paler – traieste sub angoasa trecutului si-l amenință ‘răul de a exista’. Insă conditia artistului vine cu un protest tocmai din interiorul timpului său subiectiv si nu-i rămâne decât să sublimeze artistic tot ceea ce este sordid si să creeze ceva peren.
    Deocamdată, singurul protest impotriva virusului este să facem haz de necaz!

    …și, aproape că putem să medităm asupra vaccinului…

    Zi frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: