Bucătăriile lui Gulliver: de la lume adunate şi iarăşi la lume date

16 Apr

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

Avertisment: Aveţi grijă! Textul conţine scene de violenţă gastrică şi are, vorba lui Ilf şi Petrov, o atitudine dispreţuitoare faţă de stomac. Citiţi doar dacă sunteţi tare curioşi şi nu vă puteţi abţine.

 

În afara copiilor ăstora noi care citesc doar telefoane şi tablete, copiii cu îndelungată experienţă de viaţă îşi amintesc de fascinantele călătorii ale lui Gulliver şi de Jonathan Swift. Pe care mi l-a evocat de curând un mare diplomat şi om de spirit, răscolindu-mi amintirile. Mai întâi, pentru că de la voiajul lui Gulliver în Lilliput mi se trage o veche dorinţă, nemărturisită până acum, aceea de a fi mare printre oameni mici. Nemărturisită, n-ar fi bai, dar, vai, nerealizată! Însă nu mi-am pierdut de tot speranţa.

Atâţia oameni mici devin mari sub ochii noştri uimiţi, fără un motiv anume!

O altă amintire este legată de îndeletnicirea năstruşnică a savanţilor din Laputa, cunoscuţi dintr-o altă deplasare a lui Gulliver, anume aceea de a transforma, ca să zic aşa – îmi veţi ierta lipsa de şlefuială  pentru care nu am altă scuză decât cerinţele nemiloase ale rostirii adevărului – treaba mare[i]  în hrană. Cu alte cuvinte, Swift a avut viziunea unei resurse regenerabile şi, slavă Domnului!, inepuizabile de merinde pentru toate popoarele, fie ele grase, slabe, sau numa’ bine. Bucate – cum s-ar fi exprimat mai delicat românii, dacă ar fi avut ocazia să se pronunţe asupra chestiunii – de la lume adunate şi iarăşi la lume date.

Spre deosebire de propria mea dorinţă de a mă face un om mare, eşuată, în ciuda abundenţei de oameni mici, proiectul alimentar al savanţilor laputani avea să aştepte doar trei sute de ani pentru a ajunge la împlinire în fericita epocă pe care o trăim acum cu toţii, mai mult sau mai puţin meritat.

Aşa că aflaţi domniile voastre că National Aeronautics and Space Administration[ii] a alocat cercetătorilor Universităţii Clemson din Carolina de Sud, 200.000 dolari pentru studierea posibilităţilor de reciclare a deşeurilor umane din categoria faex, faeces[iii]  în hrană.

Bun, sunt conştient că pentru cei mai mulţi dintre dvs., ca să nu mai vorbim de şefii dvs., 200.000 de dolari nu înseamnă mare lucru. Dar există toate şansele ca distinşii cercetători din Carolina de Sud să reuşească.

Sunt destui care pentru banii ăştia ar face numaidecât un studiu de fezabilitate. Reciclează unii la televizor şi pentru mai puţin!

Un bemol, totuşi, în valul de entuziasm care ar putea să ne poarte spre această lume a autosuficienţei. Nemâncaţii de rând care au sfidat autocenzura şi vor fi ajuns la acest nivel de jos al lecturii nu trebuie să-şi facă iluzii, deoarece de noul meniu NASA nu se vor bucura decât cosmonauţii, pe timpul voiajelor în spaţiu. Altfel spus, cine îl mănâncă ajunge departe, sau, mă rog, invers !

Dar veştile bune nu se opresc la cosmonauţi. Totul se poate când voim progresul cu orice preţ! Mai aproape de nevoile[iv] maselor, Mitsuyuki Ikeda, japonez dupa cum îl arată şi numele, cercetător la un laborator ştiinţific din Okayama, a produs deja nişte – dacă îmi este îngăduită licenţa poetică – fleici, bazate pe proteine din aceeaşi materie primă. Sursa? Ceea ce irosesc cetăţenii, trăgând cu oarecare uşurinţă apa, dacă nu cumva risipa nu se produce chiar în aer curat, după cum par a ne convinge aleile şi străzile dintre blocurile din România.

Niciodată drumul dinspre reţeaua de canalizare spre reţeaua de alimentaţie publică nu a fost mai scurt, după ce atâta vreme am crezut că doar reciproca este posibilă.

Noile fleici japoneze au o compoziţie care ar face să crape de invidie rafturile magazinelor : 63% proteine! Nu tu “E”-uri, nu tu zahăr adăugat, nu tu conservanţi, doar nişte coloranţi alimentari, care să facă porţiile să arate mai apetisante. Norocoşii care au putut testa organoleptic preparatul au jurat că fleicile au gust de carne de vacă. Îmi pare rău pentru porci, dar iată cum cumpătarea şi  meniul de verdeţuri al vacilor se dovedesc a fi benefice pentru viitorul bio al omenirii.

Hotărât lucru, tehnologia este, în ciuda aparenţelor, în slujba meselor. Iar literatura de anticipaţie, de la Jules Verne la Jonathan Swift, are un trecut tot mai promiţător.

_____________________________________________

[i] Dacă aveţi un eufemism mai tandru sunt gata să-l folosesc.

[ii] Haideţi, că ştiţi ce este NASA, că vorbiţi americana mai bine decât vorbeau dacii latina şi ei erau ocupaţi de către romani, nu ca noi!

[iii] Un cititor vigilent mi-a atras atenţia că termenul de “treabă mare” este depăşit, însă ce mi-a propus ca înlocuitor nu trece de Consiliul Audiovizualului. Aşa că am schimbat, ca dacii, pe latină. Orice prostie ai spune, în latină sună academic!

[iv] Straşnică limba română! Nu se lasă mai prejos. Cum ne dă ea sinonime discrete pentru toate necesităţile!

Autor: anonim

Anunțuri

22 răspunsuri to “Bucătăriile lui Gulliver: de la lume adunate şi iarăşi la lume date”

  1. Marian Dinu 16 Aprilie 2016 la 2:24 #

    Cu imbratisari amicale. Marian

  2. Maria 16 Aprilie 2016 la 9:34 #

    Eu imi doresc sa fiu mica printre oameni mari. Ca sa am de la cine sa invat. Pentru ca am gasit putine modele in viata, de mica am invatat de la animale. De la primul caine si de la cei ce-au urmat dupa el am invatat Prietenia si Fidelitatea. Cu iubirea neconditionata mi-e mai greu…Nu sunt de acord ca trebuie sa iubesc indiferent daca persoanele care imi intra in realitate imi calca in picioare sufletul.
    Oooo, da! Si mie mi-a placut Gulliver. Cred ca si de acolo mi se trage…Adica, am acelasi stil: ridiculizez snobii si fariseii. Daca pana data viitoare nu ma ard pe rug crestinii farisei, poate ca o sa mai trec pe aici. Te invit si eu in casa sufletului meu, populata cu multe animale Maestru:

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/03/cand-omul-si-pisica-privesc-acelasi.html

    http://mariadakhel.blogspot.ro/search/label/Linistea

    • Petru Dumitriu 16 Aprilie 2016 la 10:17 #

      1. Sa ne traiasca Gulliver, prin urmare!
      2. Multumesc pentru invitatie, va vizitez numaidecat pisicile.

      • Maria 16 Aprilie 2016 la 11:12 #

        🙂 O, pisicile mele sunt niste intelepte. De la ele am invatat cum sa-mi cresc copilul. Sunt vesele si jucause si capabile sa puna pe fuga un caine urias daca se apropie de puii lor.

  3. Ionel Ilie 16 Aprilie 2016 la 10:18 #

    Felicit autorul.

    Destui romani cu functii mananca asa ceva tot timpul. Cand eram copil am auzit ca si nemtii , in timpul celui de al II-lea razboi mondial, au incercat sa faca din faeces unt dar nu au reusit sa indeparteze mirosul. Japonezii au fost mai inventivi….

    Specia umana are se pare viitor stralucit.

  4. george tzipoia 16 Aprilie 2016 la 11:41 #

    Felicitarile au devenit un „loc comun” pentru prezentarile dlui. Dumitriu ! De aceea, probabil, nici nu se va lasa impresionat.
    Am admirat intotdeauna imaginatia, licenta poetica, si eleganta stilului P.D. O modalitate de ridicare guliveriana printre liliputanii zilelor noastre.
    Ganduri alese.

    • Petru Dumitriu 16 Aprilie 2016 la 16:46 #

      M-a dojenit sotia pentru subiectul ales. M-am scuzat si eu cum am putut, spunandu-i ca primul vinovat ar fi Jonathan Swift dar nici el nu este asa de vinovat de vreme ce savanti importanti de la NASA si din Japonia ii transforma imaginatia satirica in realitate. Insa sotia mi-a invocat o situatie care m-a lasat pe ganduri, citez „daca o sa-ti citeasca articolul domnul Tzipoia, ce-o sa zica? Cum mai dai ochii cu el?”. Asa ca nici nu stiti ce usurare imi produce faptul cu nu ati primit textul cu o grimasa de dezgust.

      • Maria 16 Aprilie 2016 la 18:15 #

        :)) Sotia dvs ar trebui sa fie mandra ca aveti curajul de a scrie pe orice tema doriti. In urma cu cativa ani, incercam sa vad cum functioneaza terapia prin ras. Atunci l-am cunoscut si pe dl Ioanitescu pe fb. Rolul mascariciului imi place la nebunie, pentru ca am si umor si imaginatie. Chiar daca in spatele mastii plange adeseori o femeie care-si iubeste tara si incearca sa o apere…Ca sa joci rolul mascariciului iti trebuie masti si nume potrivite. La un moment dat, foloseam ca poza de profil o vrajitoare desenata de sora mea. Imi trebuia desenul pentru o poveste hazlie despre zana florilor de cactus. Era o vrajitoare careia ii crescuse pe nas o frumoasa floare de cactus, starnind rasul printre satenii pe care aceasta ii chinuia cu glumele ei proaste. Fiica mea observase deja ca-mi plac rolurile si denumirile hazlii si m-a rugat sa nu o adaug in lista de fb pentru ca ” ce vor spune colegii?”. Desigur, colegii nu aveau cum sa stie toata povestea, adica faptul ca incerc sa-i trezesc pe romani din apatie si ii mai si terapeutizez. Rasul ridica vibratia, contrastele pe care le ador vindeca, te ilumineaza. Cenzorii sunt uneori oamenii care ne iubesc si se tem sa nu ne facem de ras.

      • Petru Dumitriu 16 Aprilie 2016 la 19:33 #

        Sper ca prietenul acestui blog, pictorul suprarealist Mihai Criste, va citi comentariul de mai sus si, intr-o buna zi va picta o vrajitoare ciudata careia a crescut un cactus in loc de nas.

  5. Maria 16 Aprilie 2016 la 21:53 #

    Chiar il invit sa faca asta. Lumea imaginatiei este infinita. Daca Dumnezeu s-ar fi zgarcit la culori am trai intr-o lume alb-negru si am ofta de plictiseala. Cand am inceput sa-mi scriu povestile am fost stimulata de ideea ca oamenii cu care am pornit la drum si care mi-au promis ca ma ajuta se vor tind de cuvant. Ideea era sa atragem si parintii in „joc”, sa comunice cu copiii lor, astfel incat prapastia dintre generatii sa se micsoreze. Una dintre fetite, Andra, iubea animalele si nu suporta ca un om sa-i spuna cainelui ” mars!”. Ar fi fost educativ ” jocul”. Si cu banii castigati am fi ajutat copii aflati in impas si animale, batrani…ma rog, orice entitate care ar fi avut nevoie de ajutorul nostru. N-a functionat planul meu pentru ca m-au pus sa-mi fac un plan de afaceri pe blabla de timp si sa calculez pretul la care s-ar fi tiparit o carte. De parca eu eram contabilul…La afaceri nu ma pricep, asa ca planul a murit din fasa. In plus, eu doream ca acele carti sa fie foarte colorate si ilustrate chiar de copii. Ar fi costat mult, asa mi s-a spus…Daca Dumnezeu ne-ar dramui culorile ar fi vai de mama noastra, depresivi si lipsiti de imaginatie. Cheltuim bani pe parcuri in paduri si pe multe alte aberatii, dar cand este vorba sa-i ajutam pe copii devenim zgarciti. Poate am exagerat eu? Am o idee despre educatie asemanatoare domnilor Solomon Marcus si Florian Colceag. Dar cozile de topor se cred creatori si sufoca visele copiilor inca din fasa. Robotii nu devin creativi pentru ca au fost robotizati din primii ani de viata.
    Cam asa ne-am imaginat-o sora mea si cu mine pe zana florilor de cactus, dar, asa cum spuneam, lumea imaginatiei este infinita si va invit in „joc”:

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/03/aventurile-lui-andrei-in-lumea_06.html

  6. Maria 17 Aprilie 2016 la 15:59 #

    Aaaaa…am uitat ce era mai interesant. Mi-am amintit citind articolul in care faceti referire la ” Maestrul si Margareta. M-am ” batut” singura cu dracu’. Are si un nume, il cheama Pop si s-a nascut cu capacitatea de a patrunde in mintile celorlalti. Fiind sahist, pokerist si mare manipulator, iubitor de ban si putere asupra celorlalti, defectul cu care s-a nascut este mana cereasca. El crede ca este dar sa patrunzi in mintile celorlalti. Eu as zice ca este defect, blestem si ispita care il vor duce acolo unde ii este locul. Batalia intre mine si Pop a fost ca un joc de sah pe sufletele pe care le-a prins in gheare prin minciuna. Daca oameni ca Ioanitescu si alti destepti n-ar fi inclinat balanta in favoarea lui, nefacand nimic concret, ci doar insirand la vorbe interesate pe net, lucrurile ar fi mers mult mai usor si unii dintre noi am fi suferit mai putine rani. Dar…asa se alege graul de neghina. In fiecare zi este o rascruce de drumuri. In functie de alegerile pe care le facem ajungem in ghearele diversilor demoni cu chipuri umane, ori pe Taramul Luminii. Lucrurile pareau sa mearga bine in nucleul pe care-l construiam. Pana cand…cineva i-a suflat lui Ioanitescu ceva. Nu stiu ce. Nu vrea sa-mi spuna. Dar sunt convinsa ca stie cine si-a bagat coada. Pentru mine orice lectie este binevenita chiar daca ma face sa plang si sa ma insingurez. Lectia tradarii este cea mai dureroasa dar si cea care te propulseaza mai aproape de Dumnezeu. Sufletele prinse in gheare prin minciuna, magie, manipulare vor fi rascumparate pentru ca sunt nevinovate.Tradatorii se aseamana intre ei si alcatuiesc un egregor ce nu poate decat sa coboare pe nivelurile joase de vibratie numite in religii Iad.

  7. Maria 18 Aprilie 2016 la 7:28 #

    E complicat sa va explic acum cum stau lucrurile si este foarte tarziu. Ma tem ca zarurile au fost deja aruncate. Ma apucasem sa-i explic dlui Ioanitescu si amicilor dumnealui despre egregori, penduli si timp si despre faptul ca ceea ce se propaga prin grupurile frecventate de ei este minciuna: ce se intampla nu e joc divin. Sunt momente in istorie cand Raul capata puteri mult prea mari, iar balanta se inclina prea mult spre Intuneric. Este unul dintre acele momente cand vrajitoria practicata cu pretentii de cale spirituala da peste cap matricea energetica a unei tari. Va rog sa ma credeti, am crezut ca mor de suferinta cand am vazut ca Ioanitescu dezechilibreaza balanta adaugand in nucleul meu tocmai oamenii care practica magia si nu fac nimic ca sa repare distrugerile energetice din Romania. A trebuit sa-mi schimb modul de lucru de mii de ori in sase ani, sa caut noi metode de a repara distrugerile lor. Inclusiv facand eu sacrificiu de bani, ajutand, daruind, adoptand animale. E imposibil! Nu-mi prea raman bani de la o luna la alta, deci nu prea am puterea de a schimba mult. Daca as fi reusit sa scriu povestile personalizate, multe s-ar fi facut cu acei bani. Doar asa se poate ridica vibratia unei tari, prin voluntariat. Ar fi trebuit sa atingem o masa critica la nivel de popor, ca sa meritam ajutor divin. Dar…raul si vrajitoria practicate in grupuri sunt mult peste binele facut in grupuri. Batranica cu patrunjelul este ca o furnicuta care vede foarte putin din ce se intampla. Se presupune ca maestrii spirituali si liderii de grupuri sunt mai evoluati si inteleg mai multe. Se pare ca m-am inselat, sunt si mai orbi decat batrana pentru ca mai sunt si trufasi, crezandu-se alesi. A fost o mare cacealma in Romania ultimilor ani. Cineva cred ca a facut o gluma proasta, pentru ca prea multi umbla cu nasul pe sus pretinzand ca sunt alesi sau IO. Nebunia pretins spirituala a cuprins Romania, iar eu am luat internetul la pas sa-i conving pe toti sa treaca la treaba, ca vamile vazduhului se platesc cu fapte bune. Nimeni nu iese din iad si purgatoriu daca nu-si arde karma. Asa ne-am petrecut noi Armaghedonul…unii am muncit si facut sacrificii, altii s-au distrat crezandu-se alesi. Ma simt franta de obosita! N-am stiut ca pretins spiritualii din Romania sunt atat de retardati spiritual. Scuzati, nu generalizez. Dar…e jale! Orbii nu au cum sa-i invete pe ceilalti sa vada. Mergeti pe Daruire. ADN-ul se curata doar asa. E ca in basmul ” Fata babei si fata mosneagului”. In Romania avem o multime de fete ale babei cu ifose si tzafne de alese si prea putine fete ale mosului. Asa ca, planul s-a schimbat. Fiecare cu ce-am cules. Am incercat sa-i conving sa punem manutele la treaba impreuna, sa punem impreuna ce stim, inclusiv initierile. Dar n-au vrut ” alesii”.

    • Petru Dumitriu 18 Aprilie 2016 la 11:08 #

      Va cred si va inteleg, stimata doamna, si de altfel va urmaresc comentariile si pe blogurile lui Dan Ioanitescu. Mai sunt oameni care au simtit si gandit in acelasi mod si au fost dezamagiti. Insa raspunsul la realitatea cruda, atunci cand nu putem schimba lumea cea mare, este sa schimbam lumea noastra cea mica. Daca fiecare dintre noi face un bine in propriul sau mediu, in propria sa ocupatie sau insertie sociala, chiar daca acesta ar fi infinitezimal la scara planetei, atunci scopul este atins. Multiplicat, micul bine devine un bine semnificativ, Numai ca cei mai multi sunt aprigi in a schimba restul lumii, dar nu le trece prin cap sa se schimbe ei insisi.PARCUS IN AEDE SUA, LARGUS IN ALTERIUS!

      • Maria 18 Aprilie 2016 la 13:01 #

        Si ce-ati face dvs, in situatia in care Biserica le vinde romanilor indulgente da mantuire si falsii maestrii din Romania isi invata ucenicii sa deschida portaluri spre lumile inferioare? De ce credeti ca avem atatia nebuni care se cred reincarnarea lui Iisus? Este mai snob sa spun ca fac channeling decat sa pun manutele la treaba sa ajut, sa-mi muncesc pamantul, sa curat gunoaiele de pe ape si de prin paduri, nu? Ca sa nu mai spunem ca pana si faptele bune ale unora sunt furate de niste smecheri masoni. Este vorba de filantropia cu surle si trambite facuta cu bani ceruti de la altii. E…romanul s-a nascut smecher in ultimile decenii. Isi inchipuie ca pacaleste si destinul. Pai, de ce credeti ca fac tam tam pe net ca fiecare dintre noi sa ne schimbam lumea din jur? Inseamna ca eu asta fac, nu vorbesc vorbe. Dar unii vampirizeaza energetic de ni se imbolnavesc copiii…Asta am avut eu sa le spun papagalilor care se cred maestrii si am avut grija sa trec prin toate grupurile. Sunt toti pe net. Cel putin, cand vor vedea ca li se darama sandramaua sa stie ca este din cauza lor, sa nu dea vina pe noi, cei ce de la inceput am spus ca nu facem saltul in data de 12.12.12 pentru ca universul percepe Romania ca pe un virus care nu face nimic decat vampirizeaza tot ce are lumina. Nu stiu cum s-au strans toti falsii maestrii in Romania! Poate pentru ca era ca un fel de padure virgina unde nu calcase picior de new agist, pe vremea lui Ceausescu. Mai faceau si atunci unii meditatie transcedentala, dar nebunia era restransa. Cand un grup intreg de oameni invata de la acelasi maestru desigur ca toti vor purta ochelari verzi, ca in basmul ezoteric ” Vrajitorul din Oz”. Altii au ochelari roz, bleu, violet…Ia incercati sa-i convingeti ca trebuie sa-si dea jos ochelarii ca sa vada ca Oz este un mincinos. Iti carpesc niste palme daca incerci sa-i trezesti din betie…Si racoleaza mereu alti tineri naivi. Acesta a fost rolul meu: sa-i studiez, sa le studiez egregorii, sa le spun ca gresesc si cum pot repara. Ca am primit si portii uriase de palme energetice care aproape m-au ucis, asta-i desertul. S-au temut liderii de grup ca-i invat pe romani gratis sa. ” pescuiasca” si raman ei fara bani castigati pe spinarea naivilor.Am suportat palmele de dragul naivilor din grupuri, oameni care sunt buni la suflet dar n-au aflat ca Adevarul este in ei insisi, nu la mama Omida si tata Omidoi.

  8. Maria 18 Aprilie 2016 la 13:27 #

    In afara de Gandhi, care a fost Model de comportament, le-am pus sub nas de mii de ori Modele precum preotul Mihail Jar, sau adevarati Maestrii in viata, ca Lazarev si dl Florian Colceag. N-au vrut sa vada…ifose de gaini care se cred alese si gargauni de oi care se cred baci. Au distrus viitorul propriilor copii. Asa ceva numai in Romania se poate intampla…Banul obtinut usor si initierea care te invata ca este suficient sa rumegi cartile lui Osho ori sa spui cateva mantre si te iluminezi. Am intalnit o doamna care mi-a zis ca face exercitii de modificat ADN-ul. Alta mi-a zis ca Arhanghelul Mihail este un fel de servitor al ei. Unde e o problema acolo il trimite. Am intalnit o alta doamna care mi-a spus ca cineva misterios i-a zis ca este aleasa. Cand mi-a povestit ” aleasa” ca face simbolul reiki
    Cho Ku Rei in jurul blocului ca sa se protejeze de vizitele sotiei amantului m-a apucat spaima si am luat internetul la pas sa-i conving pe romanii simpli, fara initieri, sa treaca la treaba ca e jale. Nu mi-e frica de demoni pentru ca am protectie divina si un scut de protectie construit prin multa munca. De cand eram mica am ales Calea Inimii. Mi-e frica de ce pot face nebunii mintiti de demoni ca sunt alesi si ca le este permis sa faca orice, inclusiv magie.

    http://www.dela0.ro/matematicianul-florian-colceag-pot-demonstra-ca-dumnezeu-exista-si-actioneaza

  9. Maria 18 Aprilie 2016 la 13:36 #

    Asta este o poveste desert. Ziceam ca o felie de tort de ciocolata, ca-mi place ciocolata. In toti anii acestia am ras-plans, am jelit si i-am implorat sa treaca la treaba. N-am plans in toata viata mea cat am plans in ultimii sase ani. Acum, nu mai prea rad…foarte rar, desi n-am motive personale de tristete. Ma intristeaza ce-au facut romanii in plin Armaghedon…Si mi-e rusine de Dumnezeu ca l-am rugat sa-mi acorde un ragaz ca sa-i aduc pe calea cea dreapta. Mi-e rusine ca n-am reusit sa-i conving ca ei merg spre prapastie nu spre Cer. Ei sunt multi. Eu eram doar una. Cum sa ma creada pe mine?

    http://mariadakhel.blogspot.ro/2014/02/circul.html

  10. Mirel C 20 Aprilie 2016 la 15:11 #

    Multumim de pilda si felicitari … cat despre vizionarul si satiricul J.Swift, numai de bine. Despre Imaginarul neaos britanic, care ne-a dat atatea povesti victoriene in timp ce sclavia era la ea acasa, mai putin de bine pentru ca privind din prisma istoriei ar trebui sa intelegem ca izolarea duce la perpetuarea in greseala.
    Laputa si Yahoo … Cred ca toate jocurile de strategie de pe internet precum si joaca copilariei mele cu cauboii si indienii, sunt parte a sentimentului ca vrei sa fii ceeace crezi ca este mai bine: Comandantul suprem al celor buni care inving raul… numai ca unora aceasta parabola a uriasului dintr-o lume noua, respectiv a noastra, in care PVCul a inlocuit lemnul si sticla, le-a virusat atat de mult gandul copiilor de alta data, incat au ajuns sa isi fabrice proprii idoli din nisip, apa si …noroi, dupa care jucandu-se asa in marginea ratiunii …de-a uriasii, ii improasca si pe ceilalti si raman acolo hlizindu-se, la groapa cu nisip a gandirii, pana cand vine o autoritate si-i duce acasa sau in locuri si mai inguste.
    Sarbatori cu bucurii si lumina in suflete!

    • Maria 20 Aprilie 2016 la 16:04 #

      Ni se spala creierele de mici, nu? Indienii sunt rai, ceilalti sunt buni si curajosi. Lupul e rau, vanatorul este justitiar. Asa cum spuneam, basmul care m-a calauzit, pana am gasit Modele pe care doream sa le imit este ” Fata babei si fata mosneagului”. Toata viata am crezut ca Universul te rasplateste pentru orice fapta buna, oricat de neinsemnata ar fi creatura pe care o ajuti. Am observat pe la patru ani ca oamenii sunt opaci la dovezile mele de iubire si mi-am indreptat atentia spre animale si natura. Asa am invatat sa ma armonizez cu tot ce ma inconjoara. Am incercat si cu oamenii. Eram un copil lipicios si iubitor care isi facea prieteni de toate varstele. Am avut o copilarie ca in ” Ulita copilariei”. Satul imi facea jucarii. Chiar si acum, cand ma intristeaza comportamentul barbar al semenilor nostri, ma trezesc cu o jucarie vie de care trebuie sa ma ocup. Gasesc cate o cioara cu aripa rupta, gugustiuci nauci care n-au invatat sa zboare si-au pornit-o la pas printre masini, gasesc pisoi si catei…Doar ca jocul meu este serios. Ma preocupa soarta copiilor si animalelor intr-o lume ce s-a rupt de sacru. Acesta este motivul pentru care fac tam tam pe net. Nu-mi place sa fiu in centrul atentiei, doar atentionez ca nu e bine. O simt cu toata fiinta mea. Unii vor sa vada doar frumosul, crezand ca problemele dispar de la sine. Altii se inchid in biblioteci sau manastiri si-l cauta pe Dumnezeu.Aceasta este dovada de lasitate si chiar autism. Adulti care se pitula pe sub paturi de teama unui baubau profetit despre sfarsitul lumii, ori o noua criza economica, teroristi si altele, in loc sa schimbe sistemul corupt in care ne sufocam.Se spune ca Dumnezeu este pentru fiecare dintre noi asa cum ni-l imaginam. Dumnezeul meu este cu siguranta un mare Creator cu umor si bun gust. In natura nimic nu e strident sau kitsch.Cine a creat miriapozii, pisicile, cateii si atatea flori, copaci, nu poate fi decat un Dumnezeu vesel. Cine distruge si ne chinuie pe toti nu e Dumnezeu. Probabil ca la originile sistemului de astazi a fost un zeu invidios care si-a dorit sa imite creatorii, dar a dat cu nuca in perete. Are si astazi urmasi zeul invidios.

      • Petru Dumitriu 21 Aprilie 2016 la 14:29 #

        Multumesc, doamna, pentru acest comentariu binevoitor, in spiritul acestui blog. Gandurile dvs. sunt frumoase si generoase, nu sunt deloc „tam tam”. Doar ca, asa suntem facuti noi oamenii, in mod individual, cu exceptia gemenilor, tripletilor si cvadrupletilor (ma opresc aici pentru ca altfel intru in teritoriul anomaliilor), nu colectiv. Ne putem exprima si ca turma, dar rezultatele nu au fost niciodata prea bune.

        In alta ordine de idei, stiti, nimeni nu-i profet in satul lui. Iar intermediarii dintre noi si Dumnezeu nu sunt intotdeauna de buna-credinta.

    • Petru Dumitriu 21 Aprilie 2016 la 14:42 #

      Multumim pentru urari si asemenea! Impartasesc toate pertinentele reflectii, asupra britanicilor care erau civilizati doar intre ei, in vreme ce restul oamenilor trebuia civilizat cu funia spanzuratorii, asupra triumfului artificialui in detrimentul naturalului, asupra ipocriziei puterii si placerii oamenilor lenesi la duh in a se lasa manipulati. Dar omenirea nu piere, se transforma. Vom fi altfel, si mai putin decat am fost. Cum spunea Eminescu, genialul Eminescu de care s-au plictisit unii epigoni lipsiti de continut: ” Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,/ Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -/Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.”

      • Maria 21 Aprilie 2016 la 15:01 #

        Intermediarii autentici dintre noi si Dumnezeu sunt putini si traiesc ca si noi, un anumit numar de ani. Asta daca nu cumva sunt ucisi, crucificati sau otraviti inainte de a-si termina misiunile. Si iar raman turmele fara baci, cu ochii pe cer. Foarte repede apar impostorii care iau locul celui autentic si incep sa propovaduiasca o alta cale spre Dumnezeu. Limbajul cristic era ezoteric si a fost preluat de multe ori gresit. Ca ecoul intors de peretii unei pesteri.
        Sarbatori fericite si multumesc pentru ” gazduire”. Am lasat multe urme pe internet. Pe unele mi le-au acoperit repede vanzatorii de potiuni magice de mantuire. E timpul sa ma restrang si eu in casa sufletului meu. Calatoria mea initiatica prin grupurile de pe net a durat cam sase ani. Am vazut suficienta uratenie mascata de cuvinte frumoase si ma tem sa nu incep sa am cosmaruri, asa ca ma opresc aici. Ma bucur ca v-am cunoscut. 🙂

      • Maria 11 Mai 2016 la 8:54 #

        N-am vazut acest comentariu la ultima mea vizita. Ma grabeam sa fug la tara, sa scap de apasarea orasului. Din nefericire, romanii incep sa devina si ei snobi ca englezii. Romanilor le sta bine asa cum sunt. Sau mai bine zis asa cum erau odinioara, simpli, dar profunzi in visare. Am zis visare, nu gandire. Visul te duce spre taramuri magice care sunt chiar reale. Calatoresti in inconstientul colectiv sau spre alte lumi nevazute. Zmeii sunt reali, traiesc printre noi. Sunt acei nimici care se cred atoatestutori si atotputernici si transforma lumea dupa chipul si asemanarea lor. O fac stramba, hada si irationala. O lume in care ne rugam la zeul ban, zeul faima, zeul diploma care nu dovedeste neaparat ceva si alti zei si zeisori care ne fragmenteaza sufletul colectiv. Dumnezeu e Unu. Intre timp, am rosit iar oua si am papat mancare de Paste. Zmeii sunt tot acolo, noi tot fragmentati ca popor. La mine la tara teiul, frasinul, dudul din curte, florile si pisicile, cainii si tot ce cuprinde mica mea Imparatie nu si-au pierdut bunul simt, nu stau cu nasul pe sus si nu se cred mai presus decat salcamii, nucii, merii, buburuzele, randunicile. Slava Domnului ca mai avem cateva repere, altfel am lua-o cu totii razna! Am citit o stire de dimineata despre o batranica ce vinde patrunjel pe care a pus ochiul atoatevazator ANAF! Tocmai ce vorbiseram data trecuta despre batranele ce vand te miri ce ca sa supravietuiasca, in timp ce zmeii cu conturi grase ne tin discursuri patriotice in anii electorali. Mi-as dori un om puternic, cu capacitati paranormale care sa-i adune pe toti acesti nimici, sa-i duca la puscarie si la casa de nebuni. Sa mai respiram si noi oleaca.
        Ca sa nu mai mananc bataie pentru ca spun ce vad si ce ma doare, m-am retras in lumea mea simpla si fara ifose. Nu le mai spun gainilor ca sunt gaini ca nivel de constiinta si ca duc Romania in prapastie. Dar…le pun in povesti si promit ca n-o sa le uit niciodata. In Cronika Akasha exista informatia fiecaruia dintre noi asa cum suntem in realitate, nu masca pe care o purtam. In functie de acea informatie ne scriem singuri viitorul si ne construim lumea in care vom trai candva, cand Dumnezeu va spune: Stop joc! Pentru ca a devenit prea crud jocul si periculos pentru noi toti.
        Sufletul acestui popor ne vorbeste prin gura putinilor tarani care au mai ramas. Restul au diplome de intelectuali, sau au devenit masoni, ori initiati in diverse terapii, politicieni…Am vazut la TV o batrana taranca spunandu-si oful: ” Saracie cu ciucuri!”. I-am pus replica intr-o poveste, sa n-o uit si sa nu-mi pierd modestia niciodata.

        http://mariadakhel.blogspot.ro/2013/02/saracie-cu-ciucuri.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: