Mihai Criste, pictor de metafore

4 Dec

 
Prezentul articol se vrea continuarea celui precedent.  Sau mai bine zis, articolul precedent trebuia să fie doar o introducere la cel de față. Nu-mi este clar nici mie. Oricum am lua-o, nu se recomandă persoanelor (de ambele sexe și de toate cele trei vârste) care pun tablouri pe foc.

Vi-l prezint pe Mihai Criste, un tânăr pictor suprarealist și supratalentat, care așteaptă nerăbdător să i se fure și lui tablouri din Kunsthaus Rotterdam, cu ocazia viitoare a unei binemeritate posterități. Intre timp, el trăiește și muncește din greu, la renovări de biserici. Dumnezeu, după cum s-a observat, dă (în cazul lui, talent, după cum spuneam), dar nu bagă valută în traistă.

Nici piața de artă nu iartă, de altfel. Cât sunt artiștii vii și naturali, piața așteaptă și ea. Doar post-mortem se înviorează, pe la licitații, pe bani grei. Capitaliști neoliberali cum suntem nu avem nimic împotrivă să se îmbogățească negustorii de artă lipsiți de har. Dar haideți, mult iubite și stimate popor, să ne apreciem talentele înainte de a fi arse în sobe sau spânzurate[1] prin muzee postume. Nu există nici o interdicție formală de a ne recunoaște valorile contemporane, nici chiar după alegerile parlamentare în timpul cărora toată lumea stă cu ochii pe ele.

Mihai Criste este mai cunoscut în străinătate decât în propria sa țară (gașcă, miră-te!). România se uită la televizor, nu mai are timp de cultură: scapă cine poate! O lipitoare[2] poate fi mai importantă pentru accesul individual la putere, decât ar putea fi un creator pentru accesul colectiv la respect. Iar puținele instituții a căror misie ar fi promovarea culturii se cutremură sub impactul ciocnirilor mai puțin civilizate dintre grupuri de interese politice sau de altă natură lucrativă, pentru acces la resurse.

Mihai Criste  nu a avut acces – ca să continuăm în aceeași linie semantică accesibilă – la o expoziție personală în Romania, deși filonul național suprarealist există și și-a pus odinioară amprenta asupra artei europene. Cum a fost, de exemplu, Victor Brauner, care tot în străinătate și-a expus ouăle.

 

Criste OU© Mihai Criste

The Birth of Time 
L’œuvre fait des références cosmogoniques aux origines de l’univers.
L’œuf a la signification symbolique de la Genèse, mais aussi de l’horloge biologique.
La naissance du monde, la révélation du regard et l’idée que l’univers est né de l’œuf primordial
sont transfigurées par cette association d’éléments.
L’œuf suggère aussi la relation subtile entre le microcosme et le macrocosme:
en dépit des dimensions réduites, il est tout-connaissant et  clairvoyant.

 

Asa că prima expoziție personală a lui Mihai Criste, vă place, nu vă place, a dat Dumnezeu să se facă nu la micul Paris, ci la și mai mica Geneva (11 noiembrie – 13 decembrie 2013) sub flamurile Consiliul Europei, în ciclul “Rădăcini europene”.


Criste afis
© Mihai Criste

Mother nature
La signification écologique est associée à la théorie darwiniste,
dans une vision unitaire sur l’évolution des espèces et de la sélection naturelle,
illustrant la relation indestructible entre l’homme et la nature-génératrice de vie.
À côté de l’arbre-mère, le nid aux œufs suggère le renouvellement,
la renaissance, la cyclicité de la vie.

Mihai Criste nu a trebuit să scoată pașaportul ca să-și demonstreze europenitatea, care pune atât de multe probleme  românilor care își iau traista la spinare ca să muncească pe alte picioare de plai din raiul european al libertății de mișcare pe autostradă. Sau, cu voia dumneavoastră, ultimele pe listă, să cerșească sau să fure.

Expoziția de la Geneva, care evocă aniversarea apariției primului tom din capodopera lui Marcel Proust, este spirit european în stare pură. Viziunea suprarealistă a lui Mihai Criste este membră cu drepturi depline în arta cicălitoarei, dar râvnitei noastre Europe. Cei care au putut, au constatat acordurile încheiate cu marea pictură europeană (Dali, Magritte), ca și amestecul în treburile interne ale muzicii (Wagner, Mozart, Vivaldi). Mai mult, mesajul artistic este consonant cu teme majore de reflecție, printre care relația amoroasă dintre om și natură sau avatarurile timpului metafizic. Dar am vorbit cam mult și nu vreau să vă enervez.

De aceea, pentru copiii –  nici ei prea realiști – care vor fi lăsați să vină la mine pe blog, cred că bine ar fi să mai pun niște poze.

Reproduc (cerându-i iertare artistului pentru îndrăzneală) câteva dintre tablourile expuse la Geneva pentru a arăta (1) că nu mint, și (2) că Mihai Criste poate picta orice metaforă.

Iar pentru adulții cu doctoratul luat, plagiez un pic din discretele declarații de intenție ale artistului, care însă nu trebuie să împiedice zburdălnicia interpretărilor proprii.

Poftiți! Intrarea este gratuită!

Iar dacă mai vreți, n-aveți decât să-i faceți expoziție la București.

Criste olandez
 © Mihai Criste

Song of the Sea (Flying Dutchman)
Les voiles du bateau contiennent des fragments de la partition
„Le Hollandais volant” de Richard Wagner,
créant un spectacle magique de la nature sous la baguette du chef d’orchestre de la mer.
La mer chante, mais elle peut aussi raconter des histoires que ses eaux ont connues.

Criste mana
© Mihai Criste

The Epilogue of Life (Testament)
Un épilogue tardif, un testament laissé à la vie elle-même.
La bougie acquiert les significations d’une plume
et la bougie brûlant suggère la condition de l’artiste après la mort.
Une reconnaissance posthume,  un sentiment vécu dans la conscience des ceux restés en vie,
un prolongement de sa propre vie.

Criste frunza

 © Mihai Criste

Rien ne se perd, tout se transforme
Le processus de transformation du papillon est soumis aux autres règles,
ludiques, l’interactivité jouant un rôle important dans la transformation du végétal.
La perpétuation de la vie n’est pas seulement un effort de conservation,
mais aussi un processus de création.

Criste fluture

© Mihai Criste

The Germination of Music
Un autre embrassement des sens: visuel, olfactif et auditif.
Le miracle ne vient pas seulement de l’odeur des fleurs,
mais aussi de la musicalité qu’elles génèrent.

Criste ceas plaja
© Mihai Criste

Le nauffrage du temps
L’œuvre relève la contradiction entre la liberté du volet la contrainte du temps qui nous enchaîne.

Criste time puzzle
© Mihai Criste

Time puzzle
Le sujet de ce tableau est la mémoire affective.
Tout comme dans le roman „À la recherche du temps perdu” ,  le personnage principal, dans ce cas le vieillard,
est plongé dans la tentative de remémorer des moments, des séquences vécus dans le passé.
La mémoire affective prouve que tout oubli n’est qu’apparent et qu’il peut surgir comme une joie
reconstituée de fragments retrouvés, suggérés par les pièces de puzzle.
Mais paradoxalement, le vieillard n’étale pas la joie du jeu, mais plutôt la douleur du temps qui passe.


[1] Operele lor.

[2] De afișe electorale.

Anunțuri

7 răspunsuri to “Mihai Criste, pictor de metafore”

  1. Marian Dinu 4 Decembrie 2013 la 23:06 #

    Apreciez textul tau, ca de obicei, de un umor benevolent cu adresa la trasaturile romanilor (te voi alatura lui dr Dimitrie Draghicescu, Nae Ionescu, Lucian Boia, C.Radulescu Motru, Djuvara, poate si altii, care au scris pe tema caracterului romanilor). Altfel, pe tema picturii supra-realiste – sunt multi care picteaza in acest registru. Si cei onesti, Criste „inclu”, recunosc ascendenta lui Salvator Dali. Nu este nici o rusine. Inclusiv in Romania (eu ti l-am evocat pe Valentin Tanase, cred ca ti-am trimis si un pps.). De aceea, ce este important este valoarea. iar in arta, valoarea este profund subiectiva, desi experti si exegeti sustin adeseori contrariul. 

    Imi place tanarul Criste. Imi place si interpretarea propriilor sale picturi. Este o dovada de onestitate si, in mintea mea putina, de curaj – caci odata ce te-ai „destainuit”, oferind interpretarea picturii proprii, iti asumi doua riscuri: pierderea ineditului (caci ce stim nu mai are aceeasi valoare ca nestiutul) si pierderea sansei sa te „descopere” ceilalti (caci daca ai scris cum trebuie interpretata pictura proprie, cei ce o privesc nu mai sunt inclinati „sa ia lumina” de la critici).  Altfel, am citit pe site despre dumnealui (ex. http://webcultura.ro/minunatele-lucrari-ale-lui-mihai-criste/). Dansii sustin ca a avut expozitii in Romania. Eu, ca tot ignorantul, nu cunosc si folosesc prilejul sa iti multumesc din nou si sa ma bucur de sprijinul tau dat organizarii expozitiei. Cu maxima amicalitate,      Marian

    • Petru Dumitriu 5 Decembrie 2013 la 9:11 #

      Multumesc pentru comentariile foarte pertinente si bun venit printre prietenii acestui blog.

      Mihai Criste isi recunoaste in mod explicit admiratia pentru marii artisti care l-au atras spre suprarealism si, in mod deosebit, Dali si Magritte. Onestitatea lui este explicita. Una dintre lucrarile expuse la Geneva este un autoportret in care artistul isi potriveste propriul ceas dupa unul dintre ceasurile moi ale lui Dali dintr-un faimos tablou. Dar eu cred ca Mihai Criste se exprima deja in alte registre decat cele ale celor doi uriasi predecesori.

      Foarte corecta evaluarea riscului in oferirea de „explicatii” cu privire la semnificatia si mesajele operelor. Am avut si noi indoielile noastre si, marturisesc, ideea cu textele ajutatoare a fost a organizatorului. Acesta a avut in vedere natura expozitiei – eveniment nu doar artistic ci si politico-diplomatic – si specificul publicului – nu neaparat informat, nu neaparat cunoscator de arta. Dimpotriva, era vorba de un public de toate varstele si preocuparile. Expozitia fiind instalata intr-un imobil de birouri, nu intr-o galerie de specialitate, trebuia sa fie sensibila si la nevoile unor oameni inteligenti pentru care insa un ou putea fi doar un ou, un ceas spart doar un ceas spart etc.

      Am solicitat si opinia unui istoric de arta. In final cred ca exercitiul acesta timid de pedagogie a folosit. Nu stie daca Mihai Criste a castigat, intredeschizand usa spre alcovul creatiei sale, dar arta a castigat si un public care nu era pregatit pentru suprarealism. Unii si-au exprimat chiar incantarea ca au fost ajutati sa vada mai mult. Altii au reprosat – reprosuri binevoitoare totusi – ca explicatiile ar fi prins bine si in engleza. Organizatorii si-au asumat riscul, dar cred ca micul experiment a reusit.

      PS 1: stiu de la artist ca nu a mai avut o expozitie personala. A expus doar in expozitii colective si pe bunul nostru prieten comun, Internet. Si, ca sa ma exprim asa, a expus si pe copertile cartilor unor scriitori romani, printre care Mircea Cartarescu, Nichita Danilov, Ruxandra Niculescu Marek.

      PS2: da, am admirat lucrarile lui Valentin Tanase. Foarte spectaculoase, marete, decorative! Mi-au placut, fara indoiala, dar nu simtit emotia pe care o simt in fata metaforelor lui Mihai Criste. Dar, aici suntem de acord cu totii, beauty is in the eyes of the beholder!

      • Cristina DINU 18 Septembrie 2017 la 7:33 #

        Buna dimineata, domnule Dumitriu!

        L-am descoperit pe artist acum câteva zile, prin intermediul unei prietene, iar lucrările sale m-au captivat din prima. Coordonez Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării din Tulcea, din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea, și mi-ar face o mare plăcere să organizez o expoziție cu lucrările domnului Mihai Criste, în cadrul muzeului nostru, chiar anul viitor dacă este posibil. Credeți că ne-ați putea pune în legătură cu domnia sa?

        Dacă nu se dorește organizarea într-un spațiu unde natura deltei noastre este făcută cunoscută publicului prin intermediul dioramelor și a unui acvariu public, dispunem de spații în alte două muzee (Muzeul de Artă sau Casa Avramide). Știu, Tulcea nu este București sau Bruxelles, însă aici avem cea mai mare colecție Brauner din România și vor fi totuși cel puțin 60.000 de privitori, câți avem noi la Centru anual, din toată lumea, care se vor bucura cu certitudine de metaforele pictorului Criste!

        In CMEDD am organizat trei expoziții ale artistului tulcean Cicerone Ciobanu (acuarele), ce au avut ca temă natura Deltei și care ne-au adus aprecieri pozitive din partea publicului, pentru ”diversitatea de teme, idei și mai ales de EMOȚII generate ” (avem diorame cu aspecte din natură, acvariu, artă plastică).

        In concluzie, vreau să știți că în țara asta există un loc unde să ne facem cunoscută o valoare artistică și intelectuală recunoscută în străinătate!
        Vă mulțumesc pentru atenție și timp acordate și aștept să mă contactați, dacă propunerea mea v-a incitat interesul!

        Cu considerație,
        Cristina DINU
        Șef serviciu CMEDD – ICEM Tulcea
        str. 14 Noiembrie, nr. 1
        tel. 0240/515866
        0745761561

      • Petru Dumitriu 18 Septembrie 2017 la 11:36 #

        Multumesc frumos, stimata doamna Dinu, pentru mesajul dvs. si pentru propunere. Foarte placuta surpriza, mai ales ca este generata de un articol vechi deja de aproape 4 ani.

        Sunt in legatura cu Mihai Criste pe care il voi contacta imediat, cu recomandarea calduroasa de a da curs invitatiei dvs. generoase.

        Nu am stiut ca aveti o colectie semnificativa de Victor Brauner. Mea culpa! M-ati facut foarte curios si nerabdator sa ajung pe la Tulcea si sa o vad.

        Dar, intamplator, stiu ca ceva se intampla sub cerul orasului Tulcea, cand este vorba de talent artistic. Am in propriul meu apartament doua acuarele splendide ale lui Alex Ivanov, o Venetie eleganta a Lilianei Chiriac, si doua tablouri cu „specific tulcean” ale Verei Buzoianu, din perioada ei de frageda pruncie artistica, cand dadea examen la belle-arte la Bucuresti, toti trei tulceni.

        Prin urmare, chiar daca intersectia mea cu acesti 3 artisti a fost rezultatul hazardului (cum este si dialogul acesta intre noi doi), se cheama ca sunt constient ca Tulcea este un loc binecuvantat de muze.

        Mihai Criste este un om cu calitati umane deosebite, care se adauga celor artistice, si sunt convins ca va fi fericit sa expuna la Tulcea, in conditiile si in perioada pe care dvs. le veti considera optime. Totul este sa va planificati din timp.

        Numai bine,

      • Cristina DINU 18 Septembrie 2017 la 12:39 #

        Mă bucur că sunteți, oarecum, legat de Tulcea și sunteți binevenit oricând să ne cunoașteți colecțiile muzeale! Sunt rezultatul eforturilor unor muzeografi dedicați și iubitori de frumos.
        Într-adevăr, Dobrogea este un loc binecuvântat, din toate punctele de vedere, lumina sa specială fiind foarte apreciată deopotrivă de generații întregi de pictori și fotografi!

        Referitor la organizarea expoziției, dacă se dorește în spațiul Centrului Ecoturistic, putem organiza din martie 2018, 2-3 luni, oricând. Pentru Muzeul de Artă/ Casa Avramide, trebuie să discut cu șeful secției despre perioadă. Cu permisiunea Dvs., insist pentru expunerea in Centru, din motivele expuse, dar și pentru că am avea posibilitatea de a ”însoți” lucrările de pictură cu obiecte tridimensionale din colecțiile noastre. Este o idee ce mi-a venit revăzând lucrările.
        Întrucât suntem în perioada de elaborare a programului expozițiilor temporare pentru 2018, v-aș fi recunoscătoare dacă am putea fi contactați de către artist într-un timp cât mai scurt.
        O zi cât mai plăcută!

  2. ion gorita 13 Decembrie 2013 la 15:17 #

    A trecut ceva vreme de cand mi-ai trimis acest nou episod  din lumea pe care o creezi privind-o cu bunavointa!  Abia azi am deschis mail-ul si, cu scuzele de rigoare, zic si eu cateva vorbe!  Nu ma pricep sa comentez cu argumente de critic de arta operele pictorului de metafore da’mi plac mult tablourile lui si asta conteaza. Asa apreciez si muzica. Aud cate o piesa muzicala  si abia peste luni sau chiar ani, aflu, intamplator ca  este ‘Din lumea noua’ a lui Dvorjak sau „Solveig song” a lui Grieg!! 

    Sa nu te astepti sa vezi curand  o expozitie a lui Mihai Criste la Bucuresti. La bugetul Ministerului Culturii, abia daca le ajung banii pentru salariile aparatului administrativ! Ca de simeze nici vorba!!  Abia stept un nou episod din serialul „Lumea privita cu bunavointa”.        
    Cu prietenie  I.G.  

    ________________________________

    • Petru Dumitriu 14 Decembrie 2013 la 9:33 #

      Frumosul depinde de capacitatea noastră de a-l vedea și nu de aceea de a-l descrie sau comenta, deși în materie de artă non-figurativă explicațiile nu strică.

      Mă bucur că vă place Simfonia „Din lumea nouă” a lui Dvorjak. Pentru mine este în topul preferințelor de când eram la liceu. Si, a propos de educația despre care vorbea Mirela în articolul anterior, am putut cunoaște și iubi această lucrare, pe care o consider una dintre cele mai frumoase simfonii care s-au scris vreodată, pentru că mi-a fost introdusă de profesorul de muzică de la liceul meu provincial, dar nu bacovian. Ca să ne atragă pe noi, plăvanii iubitori doar plăceri profane, făcea niște audiții sâmbăta după-amiaza târziu, uneori chiar înainte de seratele dansante organizate la același liceu și ne explica câte un pic despre lucrările ascultate, despre orchestre, interpreți etc. A început cu „Sonata lunii” de Beethoven. Vă imaginați cum pica muzica asta în urechile unor adolescenți provinciali, mai toți cuminți – pentru care a ține de mână o colegă reprezenta deja o uriașă împlinire sentimentală – ascultând în penumbră, cu ferestrele deschise, poate chiar în prezența lunii, cea mai cunoscută declarație muzicală de dragoste.

      Evident, nu toți au răspuns chemării, nu toți au recunoscut minunea. Dar puținii care au primit darul, care avea să-i însoțească toată viața fără să-i coste nimic, se pot considera norocoși. Eu unul îi sunt profund recunoscător profesorului meu de muzică, Emil Băicoianu, căruia îi aduc omagiu, acum și aici, și în amintirea căruia o să ascult în chiar azi Simfonia „Din lumea nouă”.

      Iar domniei voastre, tot din partea profesorului meu, vă recomand „Simfonia fantastică” a lui Hector Berlioz care am credința că o să vă placă tot mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: