Chiar așa bine educați și informați cum sunteți, am vaga bănuială că totuși v-a scăpat o știre importantă[i] privind declinul cumințeniei: s-ar părea că tot mai mulți nebuni umblă liberi!
Sigur, poate că veți fi observat acest lucru cu ochiul liber, dar noi avem o abordare – din nou – științifică, nu judecăm după ureche ca în politică și talk-show-uri. Că doar n-am înebunit cu toții!
De data asta nu este vorba de clasicii cercetători britanici, ci de Asociația Americană de Psihiatrie. Trebuie să prezumăm din start că membrii acestei asociații sunt sănătoși la cap. Au cercetat ei ce-au cercetat și au decis că este păcat ca numărul țicniților să rămână constant, în vreme ce populația lumii crește în proporții maltusiene, determinate de calitatea tot mai bună a filmelor erotice.
Așa că, în viitorul program de guvernare al psihiatrilor americani, numitul DSM-5[ii], care va apărea în mai anul acesta, numărul celor considerați că au luat-o razna va crește cu mai multe milioane, dupa cum am aflat. Este de așteptat ca această clasificare să fie îmbrătișată de toată lumea, așa cum s-a procedat și în cazul altor produse foarte cunoscute provenind de peste ocean (porumb, sifilis, cartofi, drone, roșii, trupe de ocupație și alte minunății).
Cine fără de grijă-n zori se scoală?
La auzul acestei vești am putea încerca, pe bună dreptate, un sentiment de neliniște. Dar eu zic că, în principiu, nu ar strica puțină orânduială în modul în care ne vom adresa semenilor, într-un viitor al omenirii luminos dar apropiat, cu gingașele calificative de scrântiți, zăluzi, capii, bezmetici, smintiți, țăcăniți și altele asemenea. De ce să nu-i credem pe medicii care ne împart frumos, pe criterii științifice, ca pe oameni de treabă, dar care:
a) și-au pierdut mințile de tot;
b) nu sunt în toate mințile, dar orișicât le-au mai rămas câteva;
c) doar o fac pe nebunii (mai enervanți decât toți ceilalți la un loc, trebuie să recunoaștem).
P.S. Se înțelege că noi, cei de față, suntem excluși.
În acest veac de sus și până jos,
Nu-i vorbă însă, dracul nu face mănăstiri. Se pare că practicii practicieni ai psihiatriei înmulțesc numărul de deranjați mintal nu neapărat pe bază de frequently asked questions (de genul: ce mai faci, măi Napoleon?). Pur și simplu, distinșii psihiatri americani vor introduce în listele lor mai mulți actuali sănătoși pe post de viitori bolnavi și vor întoarce din condei unele definiții, astfel încât tulburările să-și deschidă larg porțile la cât mai mult popor.
Gurile rele, care se opun progresului, obiectează că, de fapt, prin umflarea cu pompa terminologică a tulburărilor se extind piețele de desfacere ale serviciilor psihiatrice și medicamentelor de specialitate, deja excesiv de abundente. Modificarea definiției unor tulburări servește, cu discreție și comision, campanii de marketing ale industriilor farmaceutice, spune un cârtitor. Autorizarea publicității pentru parșivele medicamente, spune alt cârtitor, sporește artificial pofta de cumpărare de calmante.
Un mic detaliu însoțitor, în SUA piața neurolepticelor bate spre 16 miliarde dolari pe an, iar cea a antidepresivelor trece de 11 miliarde de dolari. Dai un ban, dar stai în față la farmacii. Ce, te pui cu nebunii?
Lumea se-mparte-doctori și în boală. [iii]
În fine, cârtitorii constată că lărgirea cercului de oameni etichetați de DSM-5 drept zănateci va duce la “medicalizarea” stresului, grijilor și decepțiilor. Chiar dacă Dumnezeu nu ne va lua toate mințile, farmaciile ne vor lua toți banii cheltuiți la nervi.
DSM-5 va fi o profeție care se împlinește singură. Cu alte cuvinte, tipii care până în mai 2013 erau doar mai supărați, fiecare cu păsărica lui, după data fatidică a punerii în vânzare a noului catalog de deranjamente, vor figura în statistici ca având nevoie de reparații la mansardă.
Loviturilor pecuniare li se va adăuga stigmatizarea care va rânji perfidă în spatele diagnosticului. In chip de mângâiere, totuși, la lansarea manualului va participa nimeni altul decât Bill Clinton.
Ce-o căuta el acolo, că psihiatru nu-i, dus cu pluta nu-i și nici Monica Lewinski nu-i? Eu unul simt deja o vâjâială la scăfârlie.
Are careva o pastilă la îndemână?
© Petru Dumitriu
[i] Lucia Sillig, Bataille aux frontières de la santé mentale, Le Temps, 20 novembre 2012.
[ii] Dignostic and Statistic Manual of Mental Disorders (Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale), DSM-5.
[iii] Mari pișicheri sunteți, ați recunoscut deja poetul și catrenul pe care eu l-am citat din memorie!
LUMEA PRIVITĂ CU BUNĂVOINŢĂ 
Excelent articolul, m-a facut sa zambesc, chiar daca nu sunt inca Napoleon. Am fost la medic, i-am spus de Austerlitz, Waterloo, Urbino. Ea m-a scanat din cap pana-n picioare – e drept ca doctorita era proaspat absolventa – si mi-a zis ca sunt beton. Oare pentru ca rimeaza cu imparatul? Multumesc! Cu bine,
Maria Dobrescu
Daca stati mai mult pe-aici, prin Romania, veti avea nevoie cu siguranta de Napoleon. E reconfortant.
Un banc
Doi nebuni sunt eliberați de la ospiciu pe cauțiune. Ajung ei la la hotel și unul din ei face lumânarea. Celălalt spune:
– Mă, stai jos că îl sun pe doctor!
Ăla nimic.
Îl sună pe doctor să îi spună:
– Domnule doctor, ăsta stă lumânare!
– Și ce dacă?
– Da eu nu pot să dorm cu lumina aprinsă!
Maria Dobrescu
Zâmbetul este cea mai generoasă reacție pe care o pot aștepta la articolele mele. Sărut mâna!
Hmm, bolile si deranjamentele mentale nasc reactii de multe ori paradoxale: ori pornesc discutii interminabile cu efecte insignifiante, ori sunt „puse sub pres” si ignorate ca poate trec de la sine. Daca recunoastem ca ambele abordari sunt gresite, care este totusi atitudinea corecta?
Manualul anterior celui anuntat in acest articol a fost publicat in 1994. De atunci, din pacate, problemele mentale s-au diversificat, s-au accentuat si s-au multiplicat. De voie, de nevoie, trebuie sa le recunoastem si sa le tratam ca atare.
Actualizarea acestor manuale este necesara. Pana acum cateva decenii, homosexualismul era considerat boala mentala. In ultima perioada au aparut din ce in ce mai des cazuri de „eating disorders” sau dependenta de substante. Poate aparea un moft, mai ales in Romania unde este „inca” un sistem medical mai social decat in alte parti. In Statele Unite de pilda, daca aceste probleme medicale nu sunt admise ca boli, asigurarile medicale nu acopera costurile tratamenului. Este adevarat ca America mananca pastile pe paine si ca raspusul la orice problema este o pilula, dar sa ne punem in locul unei mame care are un copil care se taie singur cu lama. Ce poate face acest parinte? Un raspuns simplist ar fi: „sa-i luam lama”. Insa nu e asa simplu de rezolvat. Aceste cazuri necesita terapie si cateodata chiar medicatie, pe langa multa intelegere si rabdare. Si mama respectiva nu se poate duce la medic, psiholog sau terapeut, pentru ca aceasta dereglari nu sunt inca acceptate de asigurarile medicale ca fiind boli psihice.
Intr-adevar insa ritmul in care se inmultesc persoanele care sufera de o tuburari psihice este ingrijorator iar eu personal dau vina pe alimentatie si pe sistemul social din ce in ce mai defect.
Intrebarea este daca sunt din ce in ce mai multi „dereglati”, atat de multi in care devin majoritari, nu cumva cei sanatosi vor fi in curand „anormali”?
Ginetta
Foarte bună ultima întrebare retorică! Eu muncesc într-un mediu unde se vorbește foarte mult de protecția minorităților de toate felurile. Categoriilor cunoscute, li se adaugă acum am altele (LGBT, bolnavii de SIDA, persoanele cu handicap). Nu trebuie să excludem re-definirea categoriilor care constituie normalul sau normalitatea.
Excelenta, Felicitari, din nou, pentru minunatul dvs eseu.
________________________________
Râd şi eu, deşi sunt în branşă. Adevărul este că lumea psihopatologiei lâncezea de „plictiseală”! Mereu aceleaşi nevroze, paranoi, schizofrenii şi PMD-uri… deh! Trebuia adusă o „îmbunătăţire” bolii, mai ales că e o prolifică afacere.
Dar n-aţi aflat totul. În curând o să se editeze Manualul Excepţiilor de Normalitate. Şi o să înflorească comerţul cu nevroze la comandă.
🙂
BlueIris
Oops! Nu m-am gândit că aș putea nimeri un specialist din branșă, cu glumițele mele. Ințeleg cu nu am supărat! In plus, oricum am exclus pe toți cei de față din categoria „tratați”, așa ca extind clauza și la „cei care tratează”.
Doamnelor și domnule,
Să nu credeți că nu am remarcat prețioasa dumneavoastră prezență în teritoriul de sub jurisdicția acestui blog. Dar am fost peste măsură de ocupat. Mulțumesc pentru vizită!
Va felicit pentru acest spatiu magnific in care se aduce, prin contributia Dvs. si a celor ce comenteaza, un elogiu minunatei Limbi Romane.
Nu-i singurul motiv pentru care sincer ma simt atras de a mai arunca din cand in cand o privire aici. Logica matematica pe care un inginer ca mine e musai s-o mai exerseze ca sa nu-si iasa din „mana”, trag nadejde ca ma poate ajuta sa descifrez mesajul profund ce se ascunde discret in spatele ironiei cu tenta umoristica de care dati dovada cu maiestrie.
L.D.
Multumesc Petru. Chiar daca am citit cu intarziere, nu pot sa nu constat ca, privind cu oricata bunavointa, de mai multi ani ma ingrijoreaza frecventa tot mai mare a intalnirii zgubiliticilor mai peste tot. Dar cel mai mult ma deanjeaza PROSTIA ca fenomen de masa in Societatea Moderna. PEOSTII. Fara ei, cercetatorii britanici, americani, farmaciile si supermarketurile ar da faliment. Incantat de „privirile tale binevoitoare”.
________________________________