Regele Carol al III-lea al României

10 Feb

Altarul de faianta

Se dedică Dianei, de ziua ei

Așa cum ați luat aminte, distinși cititori, acest blog nu face politică. Cât despre știință, mai tachinăm, nu-i așa? În cele ce urmează despre știință este vorba, nu vă lăsați înșelați de aparențe.

Mai precis, am prioritate în a vă aduce la cunoștință o nouă descoperire a unui grup de cercetători britanici. Da, da, este vorba despre acel cunoscut grup de cercetători britanici care testează zilnic noi metode de a face lumea mai bună și mai de dreapta. Aproape nimic din ceea ce trebuie experimentat nu le scapă.

Așa se face că, într-o bună zi, au auzit că românii sunt puțin cam agitați și că nu sunt multumiți de șefi! În căutarea unei soluții, prin analogie cu căutarea de neveste și bărbați potriviți pe Internet prin programe și softuri de calculator, ei au compus un algoritm care să socotească ce conducător ar fi de dorit să o ia pe România de braț și s-o ducă la altar.

Nu intrăm în amănunte pentru că am fi depășiți de datele statistice, reperele istorice, sondajele, vorbirile și talk-show-urile pe care grupul de cercetători britanici le-a pus la bătaie prin calcule de regresiuni liniare, puncte de inflexiune, funcții exponențiale, ecuații trigonometrice, statistici inferențiale.

Trecem direct la rezultatul ieșit din calculator și acesta este Regele Carol al III-lea, cunoscut în prezent sub numele de Prințul Charles de Țara Galilor și fost soț al fostei Prințese Diana. În expunerea de motive a descoperirii lor, cercetătorii britanici dezvoltă argumente imbatabile.

Argumentul onomastic

România a mai avut doi regi Carol, și vorba ceea, cum ar fi spus primul dintre ei, aller guten Dinge sind drei.  I-a mers bine cu Karl, de ce să nu-și încerce șansa cu Charles, amândoi Carol pe românește. Poporul este obișnuit și are deja pregătit adjectivul carlist.

Argumentul profesional

Prințul Charles este foarte competent în funcția actuală de moștenitor al tronului Regatului Marii Britanii pe care o ocupă de 61 de ani. Este drept că meritele profesionale și experiența îl recomandă pentru avansare la actualul loc de muncă, dar cercetătorii britanici estimează că nu mai apucă. Titulara postului, să-i dea Dumnezeu sănătate și putere de conducere, se ține foarte bine și e musai să depășească recordul mondial de șezut pe tron al Reginei Victoria. Și nu ar fi păcat să se irosească talentul și pregătirea monarhică a Prințului Charles, viitor Carol, în așteptarea unui moment care ar putea să vină prea târziu, ca medaliile de merit pentru soldații americani căzuți la datorie în Afganistan?

Argumentul cartografic

Marii Britanii nu i-ar pica deloc rău asocierea la guvernarea țărișoarei noastre de la periferia Europei, fiind la rândul ei situată tot la marginea hărții. Pe ea o desparte de restul continentului Canalul Mânecii, pe România, zic cercetătorii britanici, autostrăzile.

Argumentul geografic

Regina mai guvernează peste vreo duzină de insule printre care Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadines, Saint Kitts și Nevis, frumoase nimic de zis, cu plaje și nume de sfinți, dar așezate, în pofida numelor, pe unde și-a înțărcat dracul copiii, ca să ne exprimăm așa. Nu i-ar fi mai la îndemână să vină în concediu la băiat, la Neptun?

Argumentul scoțian

Mâine-poimâine, au cumpănit cercetătorii britanici, scoțienii nu vor avea altceva mai bun de făcut și vor vota despărțirea de Regatul până atunci Unit. Se pune întrebarea, ce vor face cu surplusul bugetar? Se știe din bancuri că scoțienii sunt cei mai zgârciți dintre europeni și este exclus să accepte un deficit. Cum românii erau cei mai cinstiți dintre traci, este aproape sigur că țara se va umple de investitori scoțieni, încurajați de Regele Carol, în prezent Prinț Charles, care se va strădui să fructifice cât mai mult din economiile acelora. Iar cimpoaie să le cânte la aeroport s-or mai găsi prin vreun muzeu de etnografie.

Argumentul politic

România nu-și va mai bate capul cu alegeri, cu referendumuri de demitere, nu se va mai certa, ca la ușa cortului, cu Curtea Constituțională. Pe deasupra, prințul vorbește mai bine engleza decât vorbesc românii româna la televizor. În fine, poporul va avea parte la Bruxelles de conversație adevărată, King’s Speech, slavă Domnului! Să mai îndrăznească Barroso să mai trimită liste și Sarkozy să mai ridice nasul pe sus când îi vorbește țara românească prin reprezentantul său!

Argumentul gastronomic

Pentru România ar fi mană cerească. Win-win situation! Britanicii vin cu prințul și cu prestigiul, ea vine cu vinul și mâncare de la țară. Rușii nu mai vin, pentru că au cumpărat deja pe Chelsea. Prințul Charles este ecologist, românii nu, dar verzi sunt. Îi place la țară, are casă acolo, cum au și politicienii noștri mai gospodari, știe și el acum ce este un mic și o ciorbă de burtă.

Argumentul strategic

Se face parțial și Axa la care se jinduiește de mult, deocamdată pe tronsonul București – Londra, cu haltă la Deveselu. România cucerește o nouă piață de desfacere pentru exporturile de romi, iar Marea Britanie una pentru cetățenii englezi care iubesc extrem de mult copiii, conform tradițiilor insulare confirmate și de BBC.

Argumentul dinastic

Prințul Carol, actualmente Charles, are băiat moștenitor la tron, pe ăla micu’, Prințul Haralambie, în prezent Harry. Sunt toți verișori de-ai treilea cu regele Mihai, așa că românii vor scăpă de grija viitorului și de stressul succesiunilor. Mă rog, cu excepția notabilă a prinților din viitoarea opoziție, Radu și Paul.

Argumentul infrastructural

Baza materială este disponibilă. Are nevoie doar de mici retușuri onomastice. Palatului Elisabeta i se va spune a II-a, Parcului Carol i se va spune al III-lea, Palatului Regal i se va spune tot așa.  Și românii își vor putea lua, în absența lui Nicolae Ceaușescu, revanșa istorică, plimbând-o regina Elisabeta a II-a în caleașcă, prin Piața Palatului și Piața Universității, pe la botul cailor de sub Carol I și Mihai Viteazul.

*  *  *

P.S. Parcă văd scena! Domniile voastre, nu? Nu știu dacă v-ați lăsat convinși, dar un lucru este cert: sunt dați dracului, cercetătorii ăștia britanici, pe toate le știu!

Cum Dumnezeu se face că nouă nu ne-a dat prin cap?

Anunțuri

19 răspunsuri to “Regele Carol al III-lea al României”

  1. Ion Popescu 10 Februarie 2013 la 18:14 #

    Well done !
    Cand am vazut titlul credeam ca te referi la actualul guvernator al Romaâniei , pe care multi il plaseaza in aceasta postura.
    Congratulations !
    Keep writing !

    _____

  2. Radu 11 Februarie 2013 la 4:11 #

    Ca sa fiu cinstit …nici mie nu mi-a trecut prin cap traznaia asta …dar vazand cata imaginatie au confratii cercetatori englezi , judecand circumstantele , faptul ca printul Chales are o proprietate frumusica pe care o iubeste mult , aici in Ardeal , cu ingaduinta si toleranta de care suntem capabili noi romanii , am putea sa facem o casatorie de proba pentru o perioada limitata de vreo cinci ani …sa vedem daca progresam ori nu cu Carol al treilea la carma tarii …:) )))))))

    • Petru Dumitriu 11 Februarie 2013 la 21:03 #

      Radu

      Bun venit! Nici că se putea o estimare mai corectă! Experimentarea moarte n-are. Patru-cinci ani trec cât ai zice pește. Măcar până intrăm în Schengen! Unde a mers mia, merge și suta. Dar dacă cercetătorii britanici au dreptate? Sa-i văd eu pe cei de la BBC că mai confundă Bucureștii cu Sofia.

      Copiii spun lucruri trăznite, bloggerii scăpați de sub control sub lucruri trăznite, de ce-ar face excepție cercetătorii britanici? Ș-apoi orice trăznaie la vremea ei, se poate dovedi mai târziu treabă serioasă.

      Cum a fost cazul cercetătorului britanic Isaac Newton căruia i-a trăznit prin cap legea gravitației universale la vederea căderii unui măr. Păi câte mere căzute nu am dat noi la porci sau am pus la țuică, fără să descoperim vreo lege sau chiar încălcându-le pe cele pe care le-aveam?

  3. BlueIris 11 Februarie 2013 la 9:33 #

    Excelent articolul! Argumentul profesional şi cel infrastructural mi-au plăcut peste măsură.
    Dpdv al „ştiinţei”, dar şi al umorului, meritaţi felicitări.
    Sărmana istorie contemporană, ce de junghiuri îi dau cercetătorii ăştia britanici!!
    :))

    • Petru Dumitriu 11 Februarie 2013 la 21:03 #

      BlueIris

      Da, sărmana istorie contemporană o ține numai în tuse și junghiuri. E de nerecunoscut. Abia peste vreo o sută de ani, când se vor mai fi împuținat martorii, o să arate și ea mai bine.

  4. Mirela 15 Februarie 2013 la 11:38 #

    Nu stiu daca cercetatorii britanici m-au convins, dar Dvs., cu argumentele prezentate, m-ati convins definitiv. Facem referendum, nu? Desi eu l-as fi preferat pe Harry …Dar sub ce nume?

    • Petru Dumitriu 15 Februarie 2013 la 20:22 #

      Mirela

      Păi, nu sunt argumentele mele, sunt de la cercetători. Eu doar le-am redat, în cuvinte simple …

    • Petru Dumitriu 15 Februarie 2013 la 20:29 #

      A, și am uitat, Mirela. Harry nu e bun. In primul rând să stea la coadă cuma stat tăticul 61 de ani. În al doilea rând, nu are imagine prea bună. Păi noi ne dregem imaginea cea rea cu una care nu e bună?

      • Mirela 16 Februarie 2013 la 8:03 #

        Eu m-am gandit la Harry pentru ca e mai dragut decat taica-su (deocamdata), iar la William este prea mult sa aspiram, nu?

      • Petru Dumitriu 16 Februarie 2013 la 11:02 #

        Mirela

        Aici ne despărțim. Nu ne alegem liderii pentru că sunt frumușei. Așa ar trebui să-l punem în fruntea bucatelor pe Irinel Columbeanu, parcă așa îl cheamă pe cetățeanul adulat de toate monicile.

        Un bărbat trebuie să fie puțin mai frumos decât dracul și această condiție o îndeplinește într-o măsura satisfăcătoare Charles. Iar cercetătorii britanici au ținut cont de acest criteriu feminist.

        Carol I și Ferdinand nu erau așa de arătoși precum Carol al II-lea când agăța profesioniste ale plăcerii pe Calea Victoriei. Primii ne-au lăsat o țară modernă și, respectiv, reîntregită, al II-lea ne-a facilitat numai nenorociri … E-adevărat că Harry arată bine pe Internet în pielea goală, dar l-am putea lăsa acolo o vreme. Indelungată.

  5. Niculae Spiroiu 15 Februarie 2013 la 17:27 #

    Sunt curios cum s-ar impaca cu Regele Cioaba si Imparatul Iulian. Sa dam o tema cercetatorilor britanici.  

    ________________________________

    • Petru Dumitriu 15 Februarie 2013 la 20:26 #

      Eu le-aș scrie cercetătorilor britanici, dar mi-e teamă. Dacă o să le placă și o să-i ia la ei pe cei doi. Ne alegem și fără dinastie proaspătă și cu cele două capete încoronate luate.

      • DUMNEZEU 19 Februarie 2013 la 15:47 #

        Sunt sideral !
        Pardon, sunt siderat !
        Păi nu Eu Sunt Cel Ce Sunt şi Cel Ce trebuie să numesc şi să confirm regii şi împăraţii care vor trebui în prealabil unşi ? Nu cu catran evident, că am ieşit din zona aceea întunecată, ci cu uleiuri înmiresmate.

        Carevasăzică Regatul Unit al Marii Britanii, al Irlandei de nord, al Ardealului, Moldovei şi al Ţării Româneşti pot încăpea chiar toate, toate sub sintagma „pohta ce-am pohtit ” ?
        Păi Sfinte Petre, дорогой Святого Петра, cu Bucovina şi Basarbia cum rămâne frăţicule ? Alecuie ?
        Cle’că, cle’că ale cuie. Şi ştiu şi ale cui e cuiele… Ale lui Pepeleaovici. Le-a bătut bine cu ciocanul. Şi dup-aia cu secera.

        Nu cred că este posibil căci Eu am un contraargument astral. Există un vanghelion, care s-a desfăşurat cu ceva timp în urmă în Sala Mare şi Rotundă, – nu în biroul meu oval – vanghelion pe care îl vom numi în mod convenţional manghelion pentru a se vedea clar că nici la Noi nu încape politica. Chiar şi numele personajelor au fost schimbate, pentru a nu exista niciiun dubiu că ar putea fi vreo asemănare cu vreo persoană reală care încă se chinuie pe Pământ sau de încălzeşte lângă Focul Gheenei.

        Textul vă rog !

      • Petru Dumitriu 20 Februarie 2013 la 20:37 #

        Mărite,

        Eu cred și nu cercetez, dar îmi îngădui să obiectez puțin, fie-mi îngăduită vorba obraznică.

        1. Vox populi, vox Dei. Deci mai întâi venim noi, poporul, și apoi Domnia ta cu unsul.
        2. E o mică aproximație la sintagma cu pohta. I se dă, nu i se ia.
        3. Întotdeauna au fost mici neînțelegeri între credință și știință. Noi acum vorbim de cercetători științifici. Ăștia nu sunt duși la biserică.

  6. DUMNEZEU 19 Februarie 2013 la 16:01 #

    Astralionul sau manghelionul… totuna!

    – Deh, Alteţă Serenisimă mă-nvârteam şi io p’acii-şa…. Nişte somon afiume v-ar aranja? L-am pescuit cu mâna mea de pe podul Bridge. E de la Londra. ,,Ptiu ruda dracului, tu lipseai! Veni ruda aia mai balaoacheşă de Tribame să ni te proţăpească la preşedinţie… Să joace alba-neagra la ei acolo în Vespucia lor, nu cu cu d-alde noi. Ţi-o trag!” îşi încheie gândul Manghelie în timp ce alerga pe la bucătărie să-i dea lui Dadu Ruda un tacâm de argint la pachet.
    – Poftiţi Quasimajestate, vă rog să serviţi ! Să vă trăiască_coniţa ! ,,raţi-ai dracului dă regalişti şi dă comunişti !”
    – Bine, băiete! Ia cheile şi bagă peştele-n portbagaj ! Şi dacă mai pui acolo şi-o ladă de şampanie te fac prim-ministru! ,,Prim-ministru pe dracu’ să te pieptene! Hmmm….da’ poate peste cinci de ani o s-ajungi şi tu preşedinte, că pe-aici numa’ cine nu vrea nu e preşedinte ! Almanahe…he, he, he ! Ah ce-o să-mi mai fac io pantofii cu tine în fiecare dimineaţă… şi seara! Da’ia stai! De fapt pot să numesc câţi primi vreau io. Lista-i lungă!… Pe Prostănac il fac uşier, pe Ilicitescu îl fac fecior, îi dau mănuşi albe ca să nu se vadă că o să-si muşte mâinile şi poimâinile şi-o să-l trimit să-mpingă cărucioare în gară. Când mă ţinea cu ramolitu’ ăl bătrân pe astroport… Că mi s-a uscat limba şi mă doare… bine că mi-am amintit ! Să-i iau moşului o cremă de gălbenele pentru fund…”
    ……………………………………………………………………………………………………………………….
    – A moa, a moa! se auzi dintr-un colţ al Sălii Mari a Tronului, căci vedeţi domniile voastre uitai să vă spun că astralionul nu se ţinea la Bromexpo. A moa ! şi toate privirile se întoarseră spre locul de unde Saul Voma lăsase la o parte goma şi se căţărase pe un stalp, încercând să scape de asaltul la furculiţă al confraţilor turnători. Când vă spun ,,a moa!” vă chem la ordine boilor, nu strig după ajutor ! Ce vă holbana aşa la mine ? Săseascooo… !!! Manghelie, Gigioneeee… !!! Luaţi-i p-ăştia de pe mine ! Luaţi-i că altfel nu mai pupaţi voi dau meditaţii la gramatică de la mine !
    – Aghiasmă mică – aghiasmă mare…. pac-pac !…… Zdreanţă ! îi replică Gigione dar se alese fulgerător cu un dos de palmă de la Mixtura Burghezi. Ochiul stâng îi scăpără şi începu să-i lăcrimeze de la ghiulul de oţel al Mixturei, în timp ce dreptul încă se mai desfăta zâmbind pe ghiulul de cinci mii de karate al Ghiulghiolbancei.
    La un semn al lui Manghelie, orchestra atacă vivace ,,Trăiască Regele !”. Toată lumea se repezi cu dreaptă la inimă imitându-l pe Prostanac, c-aşa se face-n America. A lui Ptruptrucea căta la a balerinei. Voma se învineţi şi se prăbuşi între ai lui. Doar câţiva mai apucară să lase farfuriile şi paharele din mâini. Din cauza mişcărilor de dreapta executate cu vesela în mână, începu deodată o ploaie deasă de chifteluţe, sărmăluţe, copănele, melci, scoici…. Meniul se anunţa bogat. Jerbe spumante de murfatlar în cupaj cu jidvei, tokay şi purcari veneau de se prelingeau cuminţi în dâre neregulate pe pereţi, pe hainele şi pe feţele de masă şi pe cele personal-smerite ale convivilor. Saul Voma se învineţi şi se prăbuşi a doua oară.
    – Nu ăsta băăăăă… Ălălalt! se auzi urletul disperat alui Manghelie peste capetele invitaţilor. Şeful de Orchestra se execută şi schimba melodia. Lumea începu odată cu orchestra : „Ree-puuuuu-bli-că-măreaţă-vaaa-a-trăăăă….”
    – Nuuuu !!! Nuuuu !!! Ălălalt… !!!
    Pentru a treia oara orchestra atacă în forţa imnul atat de drag inimilor tuturor. Nelămurită, balerina reacţionă automat prin culcat, târâş, şpagat şi salt înainte. La fenta urmată de piruetă însă, încremeni în aer atârnată de o mână nevăzută de fier care i se încleştă în ceafă. Şi-apoi auzi Vocea şuierându-i foarte aproape de ureche:
    – Treci fă lângă Ruda unde te-am trimis, că tre’să dai extemporal !
    ……………………………………………………………………………………………………………………….
    Brusc îşi aduse aminte textul melodiei şi începu să urle cât îl ţineau bojocii, bătând cu cizma în podea, cu un pronunţat accent rusofon: ,,Baaai, bai amiericăn pai !”
    – Şie cânţi brie Nikalai-acolo ? La rieviedere plaşintâ americană sau cumparaţi plaşintâ americană ? îl întrebă rânjind o doamnă mică, rotundă şi repezită.
    – Şto ? Şto tî skazala ? Kto tî ?… Hai sictir, maldavanco !
    – Ba p’a mă-tii, vândutuli ! Ştii tu băăăăi… comunistuli şini mi-s io ?
    – Kto tî ?
    – Io mi-s Mujica, sora mai mari a lu’ Mesian-Film din Brăiliţa !
    – Kakaia difierenţa ?
    – Difierenţa, băi durak iaşti di patru luni, tri saptamâni şî doao zîli. Dânsu ie jamănu’ me. Numa că pi iel l-o scos muma la tiermien… Pi mini muma numa că nu m-o liepadat. Da’s dată dracului di diştiaptă şie mi-s ! Mi-or zis-o şi intelighienţii aiştia di şiraşi ai miei di la ghiediese ! Ai auzit bă kaghiebistulie di ghiediese ? Mai ghini ai cânta despre balig-aia a voastră di plaşintă rusiascâ! Ptiuuuuu !!! Plohă !
    Vânturişca se apropie puţin câte puţin de Mugica. Era deşteaptă… Părea sa aibe cap.
    – Kak tibia zavut maldavanco? întrebă Nikalai şi-apoi dădu în şoaptă un ordin scurt sub rever: ,,Vnimanie! Caută seiceas dosaru’ Mugicăi! Konieţ !”
    – Ce, crezi că nu te-am auzit ? Spunie-le să cate-aşa: Mugica Pipidipipi – cacanalist popolitic !
    – Kakoi pipi ?
    – Nişi-un pipi, vândutuli !
    – Pipi di politceskoy cacanalis ! Ho, ho, ho… !!! Mmmmmoaaa…ha-haaa ! Te-am ras ! Şi pi moldovineşti şi pi românieşti! Konieţ filma! Kaput !… I pa niemieţkoy ! şi se îndepărtă cântând cât îl ţinea gura: ,,ka-laş-ni-kov, ka-laş-ni-kov…” Mugica dădu peste cap o sticlă de vodcă până-i pică săniuţa şi auzind ce cânta Nikalai se gândi: ,,cum o hi oare corect: Vodka Amadeus Mozart sau Volga Amadeus Mozart ?” Când se-ntoarse să arunce sticla de perete văzu ochii mari ai Vânturişcăi aţintiţi asupra ei.
    ……………………………………………………………………………………………………………………….
    Orchestra intonează “mâââ-năăă- birj-aaaaaaaaaaaaarrr ….”
    – Nu-mi place ce cântă ăştia ! Ce vrea să zică ,,mână birjar” ? Au văzut că nu am o mână şi-acuma gata, s-au pus cu miştoul pe mine ! Îi impuşc cu mân-ailalta !
    – Oh, nu nobile cavaler. E un cântec romantic. E de amor, înţelegi ? De amoooor… !!!! De…. Aaaaaaaah ! Mor !!!! Mi-am adus aminte ! Nu trebuia să părăsesc dispozitivu’ ! Şi nici obiectivu’!
    – Ce obiectiv onorată signora ?
    – Nu pot să-ţi răspund iubite cavaler, din două motive: unu, că femeile are multe secrete de nepătruns, cu excepţia celor nouăj’nouă virgula nouăj’nouă la suta care se lasă pătrunse la secrete atunci când se îndragostesc, că de-aia se cheamă ca e ele seducătoare şi misterioase şi doi, dar nu şi în ultimu’ rând, cum se zice acuma la radio şi la televizor, nu mă lasă deontologia profesională.
    – Ahaaaa! Vorbeşti despre balet !?
    Colindau în tăcere pe culoarele boltite ale Palatului Regal ţinându-se de mână strâns îmbraţişaţi, mai mult ea, pentru că avea amândouă braţele. Se opreau din loc în loc uitându-se la tablouri, la statui sau la câte un civil rătăcit care părea că vorbeşte singur şi fuma în post.
    – Frumoasă şi nobilă signora, ştii…!? Te-aş cammm… te-aş cam….
    – Spune nobile cavaler, spune….!
    – Te-aş cammm….
    – Teaşcam-teaşcam! Hai, zii odată…! ,,Mototolule” continuă balerina în gând.
    – Te-aş cam…. săruta dar n-am cu ce.
    – Treci, rogu-te peste prostiile-astea ! N-am prea multa vreme, că m-aşteaptă obiectivu’ ! Uite-aici e un loc taman bun !
    Şi în timp ce-i şoptea lucrurile acestea, cu o mână se-ncleştă hotărâtă în prohabul cavalerului, cu cealaltă îşi desfăcu bluza iar cu a treia îl propti violent ca-n ,,Atracţie fatală”, de soclul deasupra căruia se uita scrutător, cu două webcam-uri mici ascunse discret în pupile şi cu microfoane în urechi, capul de bronz al Regelui Carol al Ţâşpe-lea, în timp ce cu dreapta se sprijini de soclu.
    – Fă femeie, eşti nebună !? bâigui Călăreţul pierzându-şi echilibrul şi izbindu-se de soclu cu un pârâit de coaste. Capul regelui se bălăngăni de două ori, alunecă de pe soclu şi se înfipse fără zgomot între umerii Călăreţului fără Cal.
    – Tu eşti Lupeasco ?
    Balerina cu ochii cât cepele rămase încremenită cu mâna în prohabul…. în prohabul…. ??? … Regeluuuuui… !!!!!!
    – Muicăăăăăăăăăăăăăăă… !!!!! se auzi până-n fundu’ străfundului Palatului regal, azi Muzeu Naţional de Artă. Măiculiţăăăăăăăăăăăă… to’arşu generaaaaaal… !!!!! mai strigă ea terifiată înc-o dată şi o rupse la fugă în poante şi făcând piruete ca o apucată, cu un fermoar în mână şi cu bluza fluturându-i descheiată.
    – Unde fugişi Lupeasco !?
    – Lupeascoooooooooo… !!! Femeia asta nu se mai satură niciodata. Mi-a rupt pantalonii mei regali… Las’ c-o s-o prind io’n Portugalia.
    – Gărzi… !! Găăăăăăăăăăăărzi… !!!!!
    Civilii săriră ca arşi, aruncară ţigările şi se repeziră toţi patru ca unul: doi după balerina căreia îi puseră piedică şi-i dădură un brânci în plină piruetă, după care o imobilizară şi îi puseră bocancii pe grumaz, şi doi în pas de defilare la rege.
    – Scoate bă mâna din sutien, porcule, că te trimit să tai stuf în Deltă, ma rog, cât a mai rămas..! Sunt colonel major sub acoperire Elena Lupudrescu! hârâi balerina aproape gâtuită, scoţând din spielhosen-ul de sub tutu, cu abilitatea unui prestidigitator, trei pistoale, o grenadă lacrimogenă, un aruncător de flăcări, şi un snop de cipuri şi de legitimaţii psihotronice de CIA, MOSSAD, KGB, Scotland Yard, GRU, AL QAIDA, Intelligence Services, Mare Maestru mondial al tuturor Lojilor Masonice reunite care s-au inventat vreodată şi s-or mai inventa, Primvicepreşedintele Consiliului Constipaţiei Mondiale, Mata Harry Belafonte, Mitropolitul Azazel, Principessa Ruda, La Camora, Tribama, Pentabama, Las-o jos Tiochieşi, Dalai Lama precum şi alte câteva scrise în morse, esperanto şi chiar în limbi moarte, probabil legitimaţiile lui Pakal, Zamoise, Moise, Arhanghelu’ Gabriel, Arhangheliţa Hope, Contele de Saint-Germain şi’ncă una pe care scria numai ,,EU SUNT CEL CE SUNT” .
    – Pe-aia a lui Papillon nu v-o dau acum, iar pe-aia de la Servicii n-o am la mine, că am lăsat-o la vizat, da’ vă rup să moară mama lu’ Ştefan cel Mare !!!!
    – Băiete, nu te mai holba ca prostu’ şi dă-mi o mâna de ajutor! porunci Regele Carol. Al Ţâşpe-lea sa fim bine înţeleşi !
    – Sunt plutonier major Căpşună, va rog să-mi arătaţi şi mie documentele dumneavoastră.
    – Tu eşti băi, Căpşună ? De ce nu eşti în Spania ? Vrei documente ? Le găseşti la Arhiva Naţională sau pe unde le-or mai fi pitit ăştia…S-ar putea să fie chiar la Mălureanu care umbla cu paşaport german pe vase de croaziera… Hai, ajută-mă să mă ridic ! Dă-mi mâna !
    Plutonierul major Căpşună îi întinse o mână suveranului care o luă, o înfipse majestuos în locul celei care-i lipsea şi-i mulţumi ceremonios.
    – Cară-te de-aici, ciungule ! Să nu văd ! O să primeşti pensie de invalid de război deşi nu ai trecut pe-acolo şi dacă îndrăzneşti să mârâi, băi Căpşună, nevastă-ta o sa primească un hectar în Voluntari ca văduvă de război, din averea mea, cum au primit mulţi revoluţionari care, nici ei nu au prea trecut pe-acolo.
    – Să trăiţi tovarăşe, pardon, Majestate ! zise ciungul şi porni imediat în urmărirea lui Richard Kimble – como el fugitivo. Era fericit. Regele îi dăduse un ţel în viaţă.
    De-abia acum călăreţul fără cap, mână şi cal reuşi în sfârşit să-şi depăşească condiţia de biet gaucho Juanito. Era Rege. Şi nu orice belerege, ci însuşi REGELE, Carol al III-lea al Romaniei, care conform mărturiilor din vremea sa putea să poarte cu mândrie titlul de Călăreţul fără cal. Pentru rolul calului, Lupudreasca putea să jure cu mâna pe Biblie şi în faţa Mitrocosmopolitului Azazel. Barbă-Albastră putea să-i ceară de-acum autografe… Sau Barbă-Roşie ? Whatever.
    Alaiul se formă spontan şi se puse în mişcare. În frunte EL, Măria Sa, Aleţa Serenisimă, Marele Rege Carol al Ţâşpe-lea al României Mari, Sadime, Sadime ! cu capitala la Bucureşti, al României Mici cu capitala la Iaşi, fără de ţară, undeva pe malul Mediteranei, a viitoarei Românii de mâine cu capitala la Moscova precum şi în final, al niciunei Românii – care România? – cu capitala la Teheran, după care urmau în ordinea importanţei balerina Elena Lupudrescu, pregătită fizic şi psihic de tot batalionul trei şi-un sfert pentru rolul şi soarta Elenei Lupescu şi ,,trei doamne şi toţi trei” civili armaţi, că_Căpşună era dus. În misiune. Maiestatea Sa îşi făcu intrarea triumfală în Sala Mare a Tronului. Orchestra amuţi. Se făcu linişte. Regele Carol al III-lea îşi plimbă privirea majestuoasă peste sala de marmură înmărmurită.
    – Unde-i tronul meu ? Cine mi-a luat tronu’ ?
    – Cine-i ăla ? se auzi vocea Regelui Mişu-al III-lea Gâl-Gâl de Romanica_cu bunică-său fost Mare Voievod de Alba-Iulia.
    – Tac’tu, bă ! îi raspunse quasiprinţul Ruda.
    – Regele playboy ! săriră extaziaţi istoricii Ghe. Floriniu şi Djeagu Nuvara.
    – Murdăreanu! aşa-i zicea mumă-sa, regina Mariana completă şi generalul Stoieneanu.
    – Bătrânul Rowley ! strigară într-un glas pariorii hipici.
    – Carolicăăăăă ! Mânca-ţi-aş pana ta regală, care nu e mică! se bucurară într-un glas fufele hostese Napoleon, Cur de Fier şi Lia Magazia, bătând cu evlavie în văzul lumii cruci mari de piatră.
    – Tăticuleeee…ia uite ce-mi fac ăştia !!! mai apucă să bâiguie şi Mişu-al III-lea Gâl-Gâl, dupa care icni o dată scurt şi de două ori lung. Poate invers. Oricum, istoricii care nu erau prezenţi în sală vor scrie tratate întregi pe tema expiaţiei regale.
    – A murit Regele !
    – Trăiască Regele !
    Pe Ruda îl apucă o crampă dar nu ştia dacă să se bucure şi să se gudure sau să… Aruncă o ocheadă scurtă catre Carol, Călăreţul fără Cal, dar se pierdu sub privirea glacială a Elenei Lupudrescu. Se aruncă cu toată fiinţa lui naţională la picioarele Regelui:
    – Tatămare Socruleeeee… !!!! Serenisimeeee… !!!! aibi milă de mine, rătăcitul în tranziţie !
    – Marş d’aici prezidenţiabile ! Ptiu, rudă scârbavnică ! Uzurpatorule ! Te-n tribama mă-tii de luzăr !
    – Şase regele !
    Doua coroane de aur se prăvaliră cu zgomot pe podea până la picioarele Majestăţii Sale iar pe uşa din dos ieşiră degrabă Regele Cioacă al II-lea şi Împăratul Augustian. La un semn al lui Ptruptrucea, orchestra atacă în forţă ,,Trăiască Regele !”
    – Ce Rege ? Care Rege ? Iară Rege ?
    – Săriţi fraţilor că ne-atacă la democraţie !
    – Divizia Tudor Vladimiresu, ascultă comanda la mine ! se auzi glasul expremierului pe viaţă, românul Piotr Neulanderovici, necălăreţul fără gât.
    – Şoimii patriei, ascultaţi comanda la mine! se auzi în falset vocea ce se dorea autoritară a nevereverului viitor premier alintat de către Ilicitescu cu apelativul de Prostanacu’, pentru că ,,băi, Animalule” apucase să i-o spună cu tandreţe altcuiva, mai deştept.
    – Să-i dăm salam cu soia ! Ai mâncat bă, majestateo vreodată salam cu soia ? săriră şi nutriţioniştii într-un glas cu subnutriţioniştii şi cu foştii activişti de partid.
    – O să ne ia casele alea bune pe care le-am ocupat ca nesimţiţii !
    – Pe el fraţilor ! Nu-l lăsaţi !
    – Mălurene, scoate-l repede pe ŢacPac de la pârnaie, Piroane adună-ţi ortacii, Colonele bagă-ţi diversioniştii! Ciudatule ieşi pe post! Brehe, fă ceva !. porunci scurt Ilicitescu.
    – Trei şi’un sfert, la mine ! se auzi foarte tare pentru prima dată Vocea. Chişleag, Tristian şi Coşca ieşiţi pe post !
    – Sunt Comandantul Suprem – răzbătu peste toată hărmălaia glasul lui Săse. Toată comanda la mine! Eu supremul ! Bidene adu nişte borduri să facem baricade! Naşule, ieşi pe post !
    – Ba eu sunt Comandantul Suprem ! se auzi un glas ciuruit dinspre Ghencea.
    – Daţi-l afară şi cotârciţi-l bine, că e mai periculos decât ţapu’ăsta cu capdebronz, comandă din nou Ilicitescu. Hai, executarea, că vă execut ca pe Pingelică !
    – Sindicateleeee, la arme ! Alea pe care nu le-aţi mai predat la revoluţie ! se-auziră vocile lui Bossu, Piron Litrea, Darius Rectu şi Mitică Cosmin. Sindicatele ieşiţi pe post !
    – Tu ce te bagi bă Piroane-n ciorbea noastră ? Cată-ţi bă de treabă să nu te cătăm noi pe la dosarele Ministerului Transporturilor !
    – Garda şi Căpitanu’ la Mine! se auzi vocea de bronz a Regelui. Cantonescule unde eşti ?
    – Aici Majestate !
    – N-am nevoie de tine ! Eşti o floare eşti un crin eşti… băşina porcului Ştie el bine Cariciu, cine-mi eşti tu. Ia-ţi Prostănacu de-aici şi rud-aia săracă si cară-te-n Dudeşti ! Să trăieşti! Să vină Mihai şi Ion Cantonescu.
    – Aoleoooo… !!! Cade bursa şi ne scade sub zero absolut ratingul de ţară cu idiotu’ ăsta de rege !
    – De unde să mai cadă ? Hihihihi ! se hlizi şi Strugur ! Aşa ţară, aşa rating ! Crezi că Ruda, Prostănacul, Băşina Porcului, Gigione, Sadim, Pornescu ar fi ridicat ratingul ? Hihihi….! O ştie şi Muma Omida. O s-ajung io iar premier tehnocrat şi-o să vă bag în c…tr-o rimă de toată frumuseţea ! Hihihi! V-o spun deschis! Franc !
    – Mason! Lasă-ne !
    – Jos regele!
    – Mătuşă Tamara, Mătuşiiicoooo… !!!! Se auzi un strigăt rozbonbonel cale de paişpe case.
    – Trăiască regele !
    Ptruptrucea profită de îmbulzeală şi se duse aţă la Şeful Orchestrei căruia începu să-i facă mai multe semne discrete cu nişte extrase de cont. Dirijorul bălind abundent începu să-şi mişte mâinile şi poimâinile ca o morişcă iar orchestra atacă la simultan sub bagheta lui măiastră: sfântă tinereţe legionară, uteciştii de azi – comuniştii de mâine, am cravata mea, întâi mai muncitoresc, treceţi batalioane române Carpaţii şi da’ mai desteaptă-te odată băi române !
    În hărmălaia generală, în marea de oameni care încercau să se aşeze în diverse malformaţii, dar care nu erau prea decişi în care gaşcă să se poziţioneze mai bine, să se bage mai în faţă pentru cand o veni ciolanu’, sau mai în spate pentru când o fi să se lepede de Mesia, un om se desprinse din mulţimea zgomotoasă şi se duse la Şeful Orchestrei. Îi şopti ceva la ureche şi-i flutură pe sub nas o bancnotă de 5.000 de euro, după care scuipă pe ea şi i-o lipi de frunte. Doar Vocea sesiză întâmplarea şi spuse ca pentru sine: ,,Bereştoaie, bereştoaie o sa te cam strâng de… Nu, nu-i bine ! O făcuşi vere de oaie!”.
    Bereştoi se-ntoarse cu faţa către astralionii care începuseră să se-mpingă, să se flegmeze şi să prolifereze cu strâmbături şi ţipurituri numai ce limba noastră dacolatină strămoşească poate imagina, iar orchestra atacă în forţă un ceardaş. Sala amuţi din nou, se mai foi puţin, apoi încremeni. Toţi rămaseră cu gurile căscate ca-n ‘49 când au câştigat comuniştii alegerile. Dintr-un colţ se auziră câteva urlete cu urale:
    – Acuma-i momentu’! Pă ei că nu-i atenţi!
    – Trăiască Deţinutul Securesc! Uraaa… !!!
    – Guraaa… !!! Trăiască Maghiaria Mare !
    Malformaţiile se desfăcură rapid iar astralionii uitând subit de pasiunile lor politice, începură să se-ndrepte în tăcere către locul de unde începuse scandalu’, ca să vadă mai bine.
    – Ce băăăăă… ?! Ce zice ăştia ? Cât de mare ?
    – Moldovaaa, luaţi-le Moldova !
    – Dobrogeaaaa ! Trăiască Bulgaria Mareeee !
    – Banatul ! Banatul e sarbesc !
    – Bucovina ! Să le luăm Bucovina !
    – Ce să ne luaţi bă ? Păi ce, ni le-aţi dat voi ?
    – Să fie de la vinuri, că le-am dat de toate, de la toţi! gândi cu voce tare Manghelie.
    – Iote-te la ei, băi Carolică ! Aşa îţi făceau şi ţie ? zombi Ilicitescu apucându-l de braţ pe Rege ca pe un maicălgecsăn. Avea oareşce experienţă cu regii, mai făcuse asta şi cu fiu-său, cu Mişu-al III-lea Gâl-Gâl, ‘Mniezău să-l ierte !.
    – Ba mai rău ! îi răspunse Alteţa Sa.
    Şeful Orchestrei începu pe gratis şi din proprie iniţiativă ,,Tu Ardeal”.
    – Băi băieţi, ia veniţi voi bă încoa’ şi cântaţi asta cu orchestra ! Dacă nu ştiţi vă învăţăm noi. Urlătorii se conformară rapid. Se suiră pe podium şi susţinură vocal mai pe româneşte, mai cu cuvintele lor, care cum se pricepură, prestaţia orchestrei.
    – Aşa fraţilor, vedeţi că se poate !
    – Ia să vedem, da’ p-asta o ştiţi ?
    Palinca începu să curgă gârlă. Toată sala fraterniza. Se aveau ca fraţii şi se pupau cu toţii beţi. De fericire. Nu se mai văzuse aşa ceva din iarna lui 1089.
    – No bravo ! Şi-acum hai să ne bucurăm cu toţii de următorul cânticel, că decât sa ne-ntristăm, mai bine un cântec vesel sa cântăm.

    Astralionul continuă că_cuvântul din poveste înainte mult mai este.

    • Petru Dumitriu 20 Februarie 2013 la 20:48 #

      De râs, am râs, primesc, dar dacă va citi Prințul Charles acest comentariu, nu cred că mai dorește tronul Țării Românești. Si chiar dacă îl va mai dori, mi-e teamă că nu vom avea acces la camarila Domniei sale.

  7. Radu 20 Februarie 2013 la 12:27 #

    DOAMNE , când văd că eşti aşa de vesel şi de bine dispus mă bucur şi-aş râde cu şapte guri de le-aş avea . Dar cum mi-ai dat numai una …îmi fac treaba şi cu ea , aşa cum pot. Aşa de suculent şi de spumos e pamfletul Tău încât mă tot gândesc cam cum i-ar sta lui pe o scenă în gura târgului , în văzul şi auzul tuturor . Să te punem în legătură cu vreun misit cultural ori cu vreun hămesit din ce-i pe care cu eleganţă-i ridiculizezi aici ? Mă întreb ce destin frumos ai putea avea …Ori poate sunt eu prea căzut în freză după talentul Tău …Felicitări ! Mă dor fălcile de râs …:) ))))))))))))))

    • DUMNEZEU 20 Februarie 2013 la 18:20 #

      E scoasă de la naftalină Radule. Are vreo trei anişori jumate bătuţi pe muche… Jocul continuă. Alţii au devenit acum jucători. Show must go on.

      • Radu 21 Februarie 2013 la 4:50 #

        Doamne , scoasa de la naftalina cum zici , e ca si noua , nimic din ceea ce-ai scris nu s-a perimat ba chiar ramane de actualitate ca orice opera de valoare . Desigur , spectacolul va continua in ritm de samba .

        😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: