Procesul porcilor

25 Aug

De strigat aș mai striga, dar mi-e că s-o-ntuneca! 

Contrar credinţei curente, se pare că porcii nu au beneficiat dintotdeauna de impunitate sau imunitate în fața legii. Istoricii* consemnează că au fost vremuri, cu precădere între secolele XIII-XVI, când, pentru mârşăviile lor, porcii erau chemaţi să dea socoteală la tribunal. Justiţia era cam oarbă şi nu-i categorisea în funcţie de numărul de picioare: cu două sau patru, porcul era porc.

Făceai o porcărie sau o măgărie, erai prins şi adus în faţa Curţii. Porcăriile constau în atacuri la persoană sau consum necuvenit din domeniul public ori recoltele private. Ce-i drept, animalele de rând nu erau judecate de semenii lor. Magistrații nu erau porci, ci oameni. Pe-atunci, cu frica lui Dumnezeu. Lucrurile aveau să evolueze în altă direcţie abia mai târziu. Erau slujbaşi ai bisericii şi nu atât de inamovibili precum constituţionalii de azi. Ca și acum, ei erau un piculeț deasupra legilor, doar Domnul putându-i chema la Dânsul înainte de terminarea mandatelor, dacă aşa îi era voia.

Dar să nu credeţi că dobitoacele chemate în justiţie, inclusiv porcii lacomi şi măgarii neruşinaţi, erau lipsite de apărare! Ei aveau avocaţi desemnaţi din oficiu cum se cuvenea unui stat de drept monitorizat de la amvon. De pildă, în procesele de mâncat recolte, procurorii explicau că natura şi roadele pământului aparţineau omului, animalele neavând drept de uzufruct dacă acesta nu era legat de o prestaţie directă, post mortem în cazul porcilor, sau consimţit prin negocieri colective.

Cum, la vremea aceea, porcii nu erau recunoscuți drept parteneri sociali, ci doar primeau sporuri de hrană înainte de Crăciun, guvernanţii aveau întotdeauna dreptatea de partea lor. Apărarea invoca – în prealabil şi în zadar – circumstanţele atenuante, pledând pentru natura nepremeditată a delictelor. Pasămite animalele răspundeau instinctelor şi nu făceau decât să-şi satisfacă necesităţile vitale de supravieţuire până de Sărbători.

De pildă, porcii nu acumulau perle și bijuterii, altele decât strictul necesar din rât, jurisprudența reținând de-atunci adagiul margaritas ante porcos!

Necuvântătoare fiind, porcii nu prea luau cuvântul în instanţă și nici la televizor nu l-ar fi luat dacă ar fi fost să fie. De unde reproşul adus prin înţelepciunea populară că tăceau ca porcul în păpuşoi, în ciuda dreptului la apărare. Partea bună este că, în felul acesta, se evitau agramatismele şi porcăielile pe care le cunoaștem în prezent.

În final, cu toată înţelegerea părinţilor judecători, porcii erau adesea condamnaţi la pedeapsa cu moartea şi sfârşeau, probabil (istoricul nu intră în detalii), pe mesele întinse la agapele care încununau progresele din justiţie. O ipoteză încă neconfirmată de specialişti este că de atunci datează obiceiul îngrăşării porcilor în ajunul procesului, ultima dorinţă a infractorilor (ca şi a magistraţilor din paragraful precedent), fiind cel mai adesea –  şi nu-i de mirare – o masă copioasă.

* Le Temps, 23 juillet 2012, Quand la Suisse jugeait cochons et hannetons, par Mathieu Signorell

Petru Dumitriu

P.S. Această relatare nu este o fabulaţie dar nici o fabulă. De aceea strig: nu vă faceţi iluzii, nu extrapolaţi, nu interpretaţi! Porcii nu mai sunt şi nu vor mai fi chemaţi în justiţie, decât dacă asta va fi voia Domnului…..

P.S. 2 Cum adică, “care Domn?”

Anunțuri

2 răspunsuri to “Procesul porcilor”

  1. DUMNEZEU 19 Noiembrie 2012 la 16:17 #

    Salve Petronius!
    Hi, hi, hi!
    Dai tare monşer, combaţi bine!
    😀
    Dădui să-ţi spun ceva în latinească dar nu sunt tocmai sigur că Goagăltransleitu nu mi-a tradus în aramaică, ştiind probabil că mi-e mai familiară. Am scris acelaşi lucru în două feluri cu gândul că o să-mi apară ceva cu „de porcibus”, dar ţi-ai găsit!
    Ce mai literatura-vura, iacătă ce am vrut să scriu; „despre porci şi despre culoarea lor politică nu se discută. Nu se discută despre porci şi despre culoarea lor politică.”
    Şi iaca poznă ce a ieşit:
    „circa porcis et adsumebatur color quaestionis. Non loquitur de porcis et eorum politica color”
    Salve Petronius!
    🙂

    • Petru Dumitriu 24 Noiembrie 2012 la 19:12 #

      1. Dar pozna a ieșit foarte frumoasă! Mai ceva decât în realitate. E musai că așa ar fi zis latinii dacă s-ar fi uitat la televizoarele celor mai drepți și mai viteji dintre traci.

      2. Sună la fel de bine ca principiul de drept roman care spune „Ebrius punitur non propter delictum, sed propter ebrietatem”.

      Intrucât precis că nu interesează pe nimeni ce înseamnă acest principiu și dreptul în general, să oferim o parafrază foarte liberă care ar spune
      Prostul nu este pedepsit pentru prostia făcută, ci pentru că este prost”.

      Numai că acest principiu nu a fost enunțat încă și, chiar dacă ar fi, precis va fi declarat neconstituțional.

      3. Cât despre „de porcibus nihil nisi bene”, mi-ai adus aminte de articolul cu același nume, al lui Faustinus pe care l-am revăzut de parcă acum l-aș fi citit pentru prima dată.

      Ei, ce tineri eram acum doi ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: