Ostap Bender, România şi spaţiul Schengen

25 Aug

…în așteptare, la vămile văzduhului…

 

Pe Ostap Bender ar trebui să-l cunoască acum, după re-editarea capodoperelor “Douăsprezece scaune” şi “Viţelul de aur”, chiar şi generaţiile mai tinere care îşi vor fi păstrat [în mod miraculos] gustul pentru lectură.

Simpaticul escroc imaginat de Ilf şi Petrov în tumultul copilăriei Uniunii Sovietice, a fost luat deja drept referinţă pentru escrocii copilăroasei Românii capitaliste a zilelor noastre.* Doar că, spre deosebire de şarlatanii noştri contemporani, agramaţi şi antipatici, Ostap Bender avea farmec, imaginaţie, îşi strunea cu măiestrie verbul şi îşi mlădia abil retorica pe măsura sensibilităţilor şi naivităţii interlocutorilor. Un Ostap Bender în era televiziunilor de ştiri ar fi fost, fără îndoială, un demagog împlinit pe care l-am fi votat masiv, cu sau fără cvorum.

Motivul pentru care îl aduc însă în discuţie pe distinsul personaj este că, o dată cu Ostap Bender, Ilf şi Petrov îi consacră şi pe români în eternitatea literaturii universale. Altfel, românii cam lipsesc din marile romane citite pe toate meridianele şi în toate timpurile. Prin urmare, este o şansă binemeritată ca, în finalul deloc apoteotic al “Viţelului de aur”, Ostap Bender să încerce să treacă, pe Nistru, graniţa spre lumea liberă, reprezentată, într-o primă etapă, de România. Eroul nostru purta cu sine echivalentul unui milion de ruble, răsplata unui furtişag realizat cu tenacitate, talent şi, mai presus de toate, graţie. După cum notează autorii:

“Marele maestru se pregătise toată iarna. Cumpărase dolari nord-americani cu portrete de presedinţi cu bucle albe, cumpărase ceasornice şi port-ţigarete de aur, verighete, briliante şi alte drăcii preţioase”.

Dar nu numai cu asta se pregătise Ostap Bender, ci şi cu meşteşugite fraze captatio benevolentiae menite să facă să vibreze patriotismul grănicerilor români (“Traiască România Mare!”), respectul pentru intelectuali (“ sunt un bătrân profesor…”) şi solidaritatea faţă de victimele persecuţiei poliţiei politice (“… fugit de la CEKA”). O reţetă sigură pentru parcurgerea etapei de tranziţie, căreia i-a adăugat mita cuvenită reprezentanților autorităților pentru încălcarea legii, delicat descrisă “… câteva formalităţi cu inimoşii boieri români …  

Din păcate, spre deosebire de hoţii de teapa lui Clooney şi Pitt din filme hollywoodiene, care nu sunt lăsați de regizori să piardă confruntările cu legea, maestrul o sfârşeşte rău. Cum s-ar spune, şi bătut şi cu banii luaţi! Inimoşii grăniceri români, înainte de a-l expulza, îl scutură viguros şi îl jefuiesc exhaustiv pe hoţul de păgubaş, nu mai puţin inimos, de toate bunurile pe care le adunase, cu prodigios talent, pe largile cuprinsuri ale Uniunii Sovietice şi ale celor 395 de pagini de roman.* *

Deznodământul este cumva trist în raport cu strălucita-i retorică şi subtilele-i combinaţii. Dar pe noi trebuie să ne consoleze imaginea eficacităţii bravilor români care, mai încoace de graniţa Nistrului şi mai încolo de graniţa legii, au ştiut să dovedească şi să fure un infractor mai carismatic şi mai inteligent decât ei. Calitate necesară și în politică, dacă îmi veți ierta această digresiune.

Pe de altă parte, nu cumva încăpăţânaţii de occidentali care nu vor să cuprindă România în îmbrăţisarea tandră a spaţiului Schengen, vor fi citit şi ei, împreună cu rapoartele de monitorizare pe justiţie, mult mai convingătorul raport al lui Ilf şi Petrov asupra incidentului de frontieră căruia i-a căzut victimă nemuritorul Ostap Bender?

Și dacă da, de ce, totuși, n-or avea ei încredere în grănicerii și vameșii români?

Petru Dumitriu

*    theophylepoliteia.wordpress.com

* * Ilf şi Petrov, Viţelul de Aur, Biblioteca Adevărul, 2011.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Ostap Bender, România şi spaţiul Schengen”

  1. miky 12 Septembrie 2012 la 13:49 #

    asta chiar nu o mai tineam minte, e adevarat ca am citit cartea acum o mie de ani 🙂 deci se impune o recitire

    • Petru Dumitriu 12 Septembrie 2012 la 15:27 #

      Merită o nouă lectură, Miky ! E o plăcere, este o carte care se citeşte cu zâmbetul pe buze, ceea ce este lucru rar în zilele noastre, când suntem tensionaţi şi implicaţi emoţional în toate prostiile. Ostap Bender este un personaj care există şi în zilele noastre. Dar dacă pe escrocii contemporani tindem să-i urâm, pe Ostap Bender îl putem simpatiza. Naraţiunea este inspirată de o realitate de acum circa 90 ani într-un spaţiu complet diferit de al nostru. Şi totuşi era tot un fel de tranziţie, şi atunci ca şi acum, către ceva nu foarte bine definit. Dar natura umană nu se lasă schimbată cu una, cu două!

      PS: Am o întrebare tehnică, ca de la boboc în primul an de liceu la absolvent de studii superioare în arta blogului. Am aruncat o privire pe blogul tău care într-adevar creează foarte bine senzaţia de vacanţă, plăcerile călătoriei şi ale contactului cu locuri noi. Fotografiile par a fi toate originale, făcute personal, presupun, ceea ce mi se pare foarte corect.

      Dar cum ai făcut să le marchezi cu numele blogului?

      Petru

      • miky 13 Septembrie 2012 la 5:44 #

        asa e, e o carte pe care o citesti cu zambetul pe buze, desi e rasu- plansu. insa e atat de bine scrisa incat chiar nu mai conteaza ca in spatele situatiilor amuzante se ascunde altceva 🙂
        exista un plug in pt wordpress, watermark reloaded ii zice, e in lista de plugin-uri, pune automat watermark pe orice poza incarcata

  2. DUMNEZEU 19 Noiembrie 2012 la 18:10 #

    Distipup! 😀

  3. DUMNEZEU 19 Noiembrie 2012 la 18:43 #

    Остап-Сулейман-Берта-Мария-Бендер-Бей supus turc, iar numele întreg al lui Остап Бендер este, după spusele celor doi hâtri scriitori Ostap-Suleyman-Berta-Maria-Bender-Bey, Bender-Zadunaysky, Ostap Ibragimovich.
    Şi-aici drăguţa de wikipedia ne face descrierea lui etnică_completă aflând astfel că era , dar mai bine îţi dau linkul ca să te bucuri şi singur…
    http://en.wikipedia.org/wiki/Ostap_Bender
    Şi-acu să vezi drăcie! Chiar moldoveanul are o vorbă :Tata rus, mama rus, iar Ivan moldovan… La fel şi cu Ostap al nostru…
    Cât despre povestea ta Святой Петр… mi-a plăcut de numa-numa. Ai har!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: